Below a luptat pe frontul italian din septembrie 1917. La comanda armatei a 14-a(d) austro-germană[12] (șapte divizii germane și 10 austro-ungare) în bătălia de la Caporetto, a reușit cu unitățile sale să străpungă linia frontului italian și să forțeze retragerea armatei italiene, care practic nu avea rezerve mobile. Bătălia a fost o demonstrație a eficacității utilizării trupelor de asalt(d) și a tacticilor de infiltrare(d) dezvoltate în parte de Oskar von Hutier(d). Utilizarea gazelor otrăvitoare de către germani a jucat un rol cheie în prăbușirea celei Armatei a 2-a italiene.[13] Limitările logistice ale germanilor a dus la încheierea bătăliei pe linia râului Piave, iar frontul a înghețat din nou în război de tranșee.
Frontul de Vest
În februarie 1918, Below a fost adus înapoi pe Frontul de Vest pentru a comanda nou-înființata Armată a 17-a(d)[12] pentru Ofensiva Kaiserschlacht(d). Existau așteptările ca Below să depășească Arras în martie 1918 într-o repetare a succesului de la Caporetto; incapacitatea sa de a face acest lucru a dus la eșecul campaniei germane de capturare a Somme-ului în aceeași lună.[11] Atacând armata a treia(d) britanică, mai puternică și mai bine pregătită, el a avut mai puțin succes decât forțele aflate în sud, contra armatei a cincea(d) britanice.
În ianuarie 1918, i-a făcut următoarea propunere revoluționară către Ludendorff: „Uitați de ofensivă și scurtați liniile frontului cât de mult se poate; construiți Panzere tot anul 1918 și, cu escadrilele de Panzere, pătrundeți până pe coasta Canalului în primăvara lui 1919”. Below a comandat pentru scurt timp și armata 1(d).[14] Cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Below a fost implicat în pregătirile pentru o posibilă bătălie finală pe teritoriul Germaniei (Forțele de Apărare Internă Vest).[6]
Decorații
Below a primit Pour le Mérite la „pentru conducere remarcabilă și planificare militară și operațiuni deosebit de reușite”, și Frunzele de Stejar (care înseamnă o a doua distincție similară) la .[15] Pe lângă Pour le Mérite, Below a primit și Ordinul Vulturul Negru(d) la [6] și Crucea de Fier, clasa I și a II-a.
După război
Below s-a retras în 1919. O încercare de după război a aliaților de a-l judeca pentru crime de război a eșuat.[6] Otto von Below a murit la în Friedland, Saxonia Inferioară.
Familie
Below era vărul lui Fritz von Below, un alt comandant german în timpul războiului. Cei doi generali sunt adesea confundați.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
