În teoria măsurilor, o măsură (măsură = mărime) a unui ansamblu (ansamblu = mulțime) este un mod sistematic de atribuire la fiecare subansamblu corespunzător unei valori numerice, interpretată intuitiv ca mărimea acelui subansamblu. Această generalizare nu are o semnificație fizică imediată, dar are multe aplicații în analiza matematică și în teoria probabilităților.
Pentru a defini măsura (vezidefiniția de mai jos), o funcție care atribuie un număr real pozitiv sau care tinde la +∞ pe subansamblul unui ansamblu sau pe o mulțime de subansamble (fie o sumă algebrică Σ : X → R; unde X este un câmp de evenimente sau un clan, și care are anumite proprietăți sau condiții; măsura matematică este o funcție μ Є Σ; unde Σ > 0).
Definiție
Fie Σ o sumă algebrică σ-algebrică a unui ansamblu X. O funcțieμ definită pe Σ unde σ-algebricăΣ → R este numită măsură dacă sunt satisfăcute proprietățile: