Muhammad Barrada (Arabă:محمد برادة n.1938) este romancier și nuvelist marocan născut la Rabat. Participă activ la viața culturală marocană fiind jurnalist la reviste culturale magrebiene, a fost de asemenea președinte al Uniunii Scriitorilor Marocani. Este cunoscut mai ales pentru opera sa critică, a tradus texte importante din noua critică occidentală (Roland Barthes, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Mihail Bahtin) și este autorul unei teze despre inițiatorul criticii egiptene moderne Muhammad Mandur. A urmat studiile universitare la Cairo și Rabat iar în 1973 obține titlul de doctor de la Universitatea Sorbona.
Operele sale literare se bucură de succes atât în Maroc cât și în întreaga lume arabă. Face parte din curentul de scriitori arabi care experimentează noi tehnici de scriere. Textul neglijează uneori tehnica romanescă pentru a se folosi în schimb de tablouri, scene, portrete. Deși scrie în limba arabă literară, nu ezită să recurgă la dialectul magrebian atunci când simte nevoia, cel mai adevea utilizând dialectul din Fes.
În Jocul uitării, volum publicat în 1987 încearcă să împace cultura marocană și cea europeană, folosind tema femeii. O temă asemănătoare traversează și romanul Lumina care fuge apărut în 1993 iar romanul publicat în 1999, O vară cum nu va mai exista vreodată cuprinde impresii, gânduri și experiențe trâite de autor în Egiptul pe care îl vizitează destul de des și unde și-a făcut studiile.
