În Monitorul Oficial sunt publicate legile adoptate de parlament, decretele prezidențiale, hotătrârile și ordonanțele de Guvern, ordonanțele de urgență și deciziile Curții Constituționale.[1] Toate aceste acte intră în vigoare numai după publicarea în Monitorul Oficial. Monitorului Oficial publică de asemenea alte acte menționate de o lege separată, de organizare și funcționare proprie.
Tipărirea și pregătirea formatului electronic sunt asigurate de Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. Formatul electronic din perioada 2000-prezent este gratuit și liber (părțile I și II permanent, părțile III-VII pentru zece zile de la publicare) pe pagina oficială a publicației, „inclusiv pentru căutare, salvare, distribuire și imprimare”.[2]
Istoric
Primul număr a apărut pe 8/20 decembrie1832 în format 19 x 24 cm, sub redactarea lui Ion Heliade-Rădulescu. Fondată de Regulamentului organic, publicația săptămanală se numea Buletin gazetă administrativă. Inițial tipărit cu litere chirilice, din 1839 Monitorul este publicat cu litere latine.[3] Monitorul Oficial din această perioadă este un adevărat breviar al principalelor evenimente istorice, politice și culturale care au exprimat apariția și dezvoltarea României moderne.
Publicația a fost numită Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne între 1949-1965 și Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România între 1965-1989.
Organizarea și funcționarea actuală a Monitorului Oficial sub autoritatea Camerei Deputaților este specificată de Legea nr. 202/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare. Editorul publicației este Secretariatul General al Camerei Deputaților.
În perioda iunie 2012 – iulie 2018 publicația a fost editată de Guvernul României, conform O.U.G. nr. 36/2012.[4]
Structura
Monitorul Oficial al României este structurat în 7 părți.
Partea I (inclusiv Partea I bis și Partea I în limba maghiară) conține legile și alte acte adoptate de Parlament, decretele președintelui, hotărârile și ordonanțele Guvernului, actele Curții Constituționale etc.;
Partea a II-a: stenogramele ședințelor Camerei Deputaților, Senatului și ale ședințelor comune; rapoartele prezentate Parlamentului de către autoritățile publice;
Partea a III-a: publicații și anunțuri;
Partea a IV-a: publicații ale agenților economici;
Partea a V-a: contractele colective de muncă la nivel național și de ramură;
Partea a VI-a: actele privind achizițiile publice;
Partea a VII-a: actele societăților cooperative.[5]
