Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
A urmat cursurile primare la Obreja și Caransebeș (pe atunci, în Austro-Ungaria), apoi Școala de Război din Viena. A fost profesor la Școala de Ofițeri din Lemberg.
Într-o scrisoare este descrisă tentativa de înlăturare a generalului Moise Groza din funcția pe care o deținea, printr-o pensionare forțată. Aceastã acțiune se înscria într-o serie de „epurări“ îndreptate împotriva ofițerilor din armata României, proveniți din teritorii din afara Vechiului Regat.
Este avansat colonel al armatei române chiar înaintea Războiului de Independență. Cu grad de căpitan și maior luptă în Războiul de independență[necesită citare], fiindu-i apreciate faptele de vitejie. După război, a ocupat mai multe funcții în armata română, ajungând până la gradul de general.
A fost un mare patriot al României, fiind recunoscut pentru cucerirea Griviței din 1877. A murit pe data de 9 aprilie 1919, la vârsta de 75 de ani în casa lui din Brăila, fiind înmormântat în cimitirul "Sfinții Constantin și Elena" din Brăila.
Note
Bibliografie
Gheorghe Preda, Liviu Groza, Un erou bănățean al Independenței: generalul Moise Groza, Editura Militară, 1977
