Moarte demnă sau a muri cu demnitate este un concept etic amplu și adesea controversat care se referă la procesul de sfârșit al vieții, evitând suferința și păstrând controlul și autonomia.[1] În general este considerat o extensie a conceptului de viață demnă, în care oamenii își păstrează demnitatea și libertatea până la încetarea existenței lor.[2]
Deși o moarte demnă poate fi naturală și fără nicio asistență,[2] adesea conceptul este asociat cu dreptul la moarte,[3] precum și cu susținerea legalizării practicilor precum eutanasia, suicidul asistat, sedarea terminală sau refuzul asistenței medicale.[4] Potrivit susținătorilor săi, posibilitatea acestor tipuri de practici ar garanta o moarte demnă, menținând deciziile libere până în ultimul moment și putând evita o agonie inutilă.[2][5]
Note
Vezi și