PROFILBARU.COM

Mira, cunoscută și ca Omicron Ceti (ο Ceti, ο Cet), este o stea gigantă roșie despre care se estimează că se află la 200-400 ani-lumină în constelația Balena. Mira este un sistem binar format din giganta roșie Mira A și Mira B. Mira A este și stea variabilă oscilantă și a fost prima stea variabilă descoperită care nu este și supernovă, cu excepția probabilă a stelei Algol. În afară de neobișnuita stea Eta Carinae, Mira este cea mai strălucitoare stea variabilă periodică de pe cer, care nu este vizibilă cu ochiul liber în timpul unei părți a ciclului său.

Nomenclatură

ο Ceti (latinizat în Omicron Ceti) este denumirea Bayer a stelei. Ea a fost numită Mira (în latină „minunata” sau „surprinzătoarea”) de către Johannes Hevelius în lucrarea sa Historiola Mirae Stellae in Collo Ceti (1662). Mira este numele propriu al stelei care a fost aprobat de către Uniunea Astronomică Internațională la 20 iulie 2016.^[6]

Istoric al observațiilor

Se pare că variabilitatea stelei Mira era cunoscută în vechea Chină, Babilon sau în Grecia Antică. Ceea ce este sigur este că această variabilitate a fost observată de către astronomul David Fabricius începând din 3 august 1596. Observând ce credea el că este planeta Mercur, el avea nevoie de o stea de referință pentru a compara pozițiile și a ales o stea cu magnitudinea 3 neremarcată anterior. Totuși, la 21 august, ea crescuse cu o magnitudine, apoi în octombrie ea a descrescut din nou. Fabricius a presupus că era o novă, dar a revenit la 16 februarie 1609.^[7]

În 2007, observații au arătat prezența unui disc protoplanetar în jurul companionului Mira B. Discul rezultă dintr-o acreție de materiale provenind din vântul stelar al stelei Mira A și din acesta ar putea rezulta crearea de planete. Aceste observații au sugerat de asemenea că Mira B era mai probabil o stea din secvența principală de circa 0,7 din masa solară și de tipul spectral K, mai degrabă decât o pitică albă cum se credea până atunci.^[8] Totuși noi studii din 2010 par să dovedească faptul că Mira B este chiar o pitică albă.^[9] Studii în ultraviolet cu telescopul spațial GALEX (Galaxy Evolution Explorer) al NASA au scos în evidență faptul că steaua pierde materie din anvelopa sa externă, creând o coadă de 13 ani-lumină, care s-ar fi format în ultimii 30.000 de ani.^[10] Se crede că „arcul de șoc”, și el vizibil în ultraviolet, de plasmă-gaz compresat și cald rezultând din deplasarea foarte rapidă a stelei Mira prin mediul său înconjurător (130 km/s) este cauza acestei pierderi de materie.^[11]

Distanță

Distanța la care se află este incertă, estimările dinainte de misiunea Hipparcos au stabilit o valoare de aproximativ 220 de ani-lumină,^[12] în timp ce datele Hipparcos sugerează o distanță de 418 de ani-lumină, deși cu o marjă de eroare de ~14%.

Note

^ Castelaz, Michael W. (1997). „Spectroscopy of Mira Variables at Different Phases”. The Astronomical Journal. 114: 1584–1591. Bibcode:1997AJ....114.1584C. doi:10.1086/118589.
^ van Leeuwen, F. (2007), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357
^ Evans, D. S. (20 d.Hr.), Batten, Alan Henry; Heard, John Frederick, ed., The Revision of the General Catalogue of Radial Velocities, University of Toronto: International Astronomical Union, Bibcode:1967IAUS...30...57E
^ Allen, Richard H. (1963). Star Names: Their Lore and Meaning. New York: Dover Publications. ISBN 0-486-21079-0.
^ „V* omi Cet -- Variable Star of Mira Cet type”. SIMBAD. Centre de Données astronomiques de Strasbourg. Accesat în 10 august 2006.
^ „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), 2016, accesat în 24 august 2016 .
^ „History of the Discovery of Mira Stars”, The Journal of the American Association of Variable Star Observers (în engleză), 25, p. 115, 1997 |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ en „Dying star's dust helping to build new planets”. Accesat în 16 august 2007.
^ Evidence for the White Dwarf Nature of Mira B (în engleză), 723 (2), pp. 1188–1194
^ A turbulent wake as a tracer of 30,000 years of Mira's mass loss history (în engleză), 448, 2007, pp. 780–783 .
^ en „GALEX finds link between big and small stellar blasts”. Arhivat din original la 15 martie 2008. Accesat în 16 august 2007.
^ Burnham, Jr., Robert (1980), Burnham's Celestial Handbook, 1, New York: Dover Publications Inc., p. 634

Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „apj275” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mira (stea)

Mira – Bizarre Star at NASA Arhivat în 10 aprilie 2009, la Wayback Machine.
History of Mira's Discovery at AAVSO
Mira has tail nearly 13 light years in length (BBC)
Speeding Bullet Star Leaves Enormous Streak Across Sky Arhivat în 5 martie 2008, la Wayback Machine. at Caltech
Astronomy Picture of the Day:
1998-10-11, 2001-01-21, 2006-07-22, 2007-02-21, 2007-08-17
„Mira (Omicron Ceti)”. The Encyclopedia of Astrobiology, Astronomy, and Spaceflight. Accesat în 22 iunie 2006.
„Interferometric observations of the Mira star o Ceti with the VLTI/VINCI instrument in the near-infrared” (PDF).
Robert Burnham Jr., Burnham's Celestial Handbook, Vol. 1, (New York: Dover Publications, Inc., 1978), 634.
James Kaler, The Hundred Greatest Stars, (New York: Copernicus Books, 2002), 121.
SEDS article
A recent lightcurve of Mira from the BAV.
Universe Today, That's Not a Comet, that's a Star
OMICRON CETI (Mira)
Winter 2006: Omicron Ceti (Mira)

Vezi și

[aj114_1584-1] Castelaz, Michael W. (1997). „Spectroscopy of Mira Variables at Different Phases”. The Astronomical Journal. 114: 1584–1591. Bibcode:1997AJ....114.1584C. doi:10.1086/118589.

[aaa474_2_653-2] van Leeuwen, F. (2007), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357

[rgcrv-3] Evans, D. S. (20 d.Hr.), Batten, Alan Henry; Heard, John Frederick, ed., The Revision of the General Catalogue of Radial Velocities, University of Toronto: International Astronomical Union, Bibcode:1967IAUS...30...57E

[allen1963-4] Allen, Richard H. (1963). Star Names: Their Lore and Meaning. New York: Dover Publications. ISBN 0-486-21079-0.

[SIMBAD-5] „V* omi Cet -- Variable Star of Mira Cet type”. SIMBAD. Centre de Données astronomiques de Strasbourg. Accesat în 10 august 2006.

[6] „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), 2016, accesat în 24 august 2016 .

[hr-7] „History of the Discovery of Mira Stars”, The Journal of the American Association of Variable Star Observers (în engleză), 25, p. 115, 1997 |access-date= necesită |url= (ajutor)

[8] „Dying star's dust helping to build new planets”. Accesat în 16 august 2007.

[9] Evidence for the White Dwarf Nature of Mira B (în engleză), 723 (2), pp. 1188–1194

[10] A turbulent wake as a tracer of 30,000 years of Mira's mass loss history (în engleză), 448, 2007, pp. 780–783 .

[11] „GALEX finds link between big and small stellar blasts”. Arhivat din original la 15 martie 2008. Accesat în 16 august 2007.

[12] Burnham, Jr., Robert (1980), Burnham's Celestial Handbook, 1, New York: Dover Publications Inc., p. 634

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]