Mihail Strogoff (în francezăMichel Strogoff) este un roman de Jules Verne, apărut între 1 ianuarie și 15 decembrie 1876 în Magasin d'Éducation et de Récréation[1], scris special pentru vizita țarului la Paris. Cartea a primit aprobarea autorităților ruse înaintea publicării. Pentru elaborarea romanului, Jules Verne a cerut sfatul scriitorului Ivan Turghenev, al cărui editor era tot Hetzel[2].
Povestea
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Acțiunea romanului are loc în secolul al XIX-lea în Imperiul Rus condus de țarul Alexandru al II-lea. În timpul unei invazii a tătarilor în Siberia, acesta trimite un curier către Irkutsk la fratele său, Marele Duce, pentru a-l sfătui să se ferească de trădătorul Ivan Ogareff, care vrea să predea orașul invadatorilor.
Curierul, pe nume Mihail Strogoff, pornește din Moscova incognito, sub numele Nicolas Korpanoff. Pe drum, el se întâlnește cu Nadia, o livoneză care merge la Irkutsk pentru a se alătura tatălui ei, exilat acolo, și cu doi reporteri: francezul Alcide Jolivet și englezul Harry Blount. Trecând prin Omsk, orașul în care trăiește mama lui, Mihail este recunoscut de aceasta, fiind demascat în fața trădătorului Ogareff.
Făcut prizonier, el este orbit cu fierul roșu, iar scrisoarea din partea țarului îi este luată de către Ogareff, care merge la Marele Duce și se dă drept Mihail Strogoff, curierul țarului. Nadia îi rămâne fidelă lui Mihail, ajutându-l să își continue drumul spre Irkutsk, unde ajung chiar în momentul în care tătarii se pregătesc de asediu, profitând de trădarea lui Ogareff care, după ce câștigă încrederea Marelui Duce, șubrezește apărarea cetății. Mihail îl ucide pe trădător, dovedind că nu orbise în realitate, apoi se căsătorește cu Nadia, al cărei tată este grațiat de Duce în urma actelor de vitejie.
Sursele din care Verne a aflat informațiile extrem de precise legate de Siberia contemporană estică constituie obiectul unor controverse. O versiune populară face legătura cu întâlnirea pe care autorul a avut-o cu anarhistulPiotr Kropotkin, însă Kropotkin a sosit în Franța după publicarea romanului.[4] Altă sursă, mai plauzibilă, o poate constitui omul de afaceri siberian Mihail Sidorov, care și-a prezentat colecția de resurse naturale - incluzând mostre de petrol și șisturi bituminoase din regiunea Uhta - și de fotografii de la exploatările petroliere din Uhta în cadrul Expoziției Mondiale din 1873, care a avut loc la Viena și unde s-ar fi putut întâlni cu Verne.[4] Depozite reale de petrol există în regiunea lacului Baikal, ele fiind descoperite pentru prima dată în 1902 în bazinul râului Barguzin și în delta râului Selenga,[5] fără însă a atinge dimensiunile comerciale descrise de Verne.[6]
În timp ce descrierea fizică a Siberiei este conformă cu realitatea, rebeliunea tătară care apare în roman este fictivă și destul de puțin plauzibilă. Războaiele cu tătarii și mongolii au constituit un element important al istoriei medievale ruse, dar rușii s-au impus înainte de începutul secolului al XIX-lea și niciun han tătar din perioada desfășurării narațiunii nu se afla în poziția care să îi permită o acțiune de genul celei atribuite lui Feofar. Descrierea tătarilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea ca fiind capabili să lupte de la egal la egal cu rușii reprezintă o dovadă de anacronism.
Teme abordate în cadrul romanului
Parcurgerea teritoriului Rusiei țariste de la vest la est și descrierea geografiei și istoriei locurilor în cadrul unor reportaje (similar situației din romanul Claudius Bombarnac, care a ales un alt traseu pentru această călătorie)
Mihail Strogoff - cunosut sub pseudonimul Nicolas Korpanoff pe perioada îndeplinirii misiunii
Marfa Strogoff - mama lui Mihail
Pierre Strogoff - tatăl lui Mihail (decedat)
Nadia Fedor - tovarășă de călătorie și viitoare soție a lui Mihail Strogoff
D-na Fedor - mama Nadiei (decedată)
Vasili Fedor - tatăl Nadiei, exilat la Irkutsk
Harry Blount - ziarist englez care lucrează pentru Daily Telegraph
Alcide Jolivet - ziarist francez care corespondează cu verișoarea sa, Madeleine
Feofar-han - conducător tătar
Ivan Ogareff - trădător rus
Sangarre - țigancă admiratoare a lui Ivan Ogareff
Țarul
Marele-Duce - fratele țarului
Nicolai Pigassof - prieten de călătorie
Serko - câinele lui Nicolai Pigassof
Tătarii
Generalul Kissoff
Generalul Kisselef
Generalul Voranzoff
Adaptări
1926 - Michael Strogoff, film mut american cu secvențe Technicolor
1936 - The Czar's Courier, regia Richard Eichberg și Michel Strogoff regia Jacques de Baroncelli și Richard Eichberg. Ambele filme cu Anton Walbrook în rolul lui Mihail Strogoff
