Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei localități au scos la suprafață dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Pietriș" s-a descoperit o așezare aparținând culturilor Starcevo-Criș -neolitic, Petrești-eneolitic și materiale din epoca bronzului și dacice. Pe malul stâng al văii Secașului se află o așezare villa rustica, unde s-a găsit o fibulă, o monedă deteriorată și un denar de la Septimius Sever. În anul 1858, pe teritoriul acestei așezări, s-a descoperit un mormânt de inhumație ce conținea materiale din primele decenii ale secolului al III-lea. Săpăturile făcute în anii 1979 și 1983 în punctul numit "Albele", au descoperit un complex termal și rutier format din terme, un bazin, un apeduct, un stabulum, un loc de popas și adăpost pentru călători și atelaje și un turn în formă hexagonală. Printre materialele descoperite aici se află și o monedă de la împăratul Valens. Acest complex îndeplinea rolul unui mutatio pe drumul imperial spre Apulum, iar întregul ansmblu descoperit la Miercurea Sibiului poate fi identificat cu Sucidava (Acidava) din TabPeut, VIII, 1 și GeogrRav (Sacidaba).
Satul săsesc
Așezarea Miercurea Sibiului a fost fondată intr-a doua jumătate a secolului XII de către coloniști sași. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1290 , când apare cu numele de Ruhcmark.
În secolul al XIII-lea se construiește biserica veche, ca bazilică romanică trivanată, cu turn și tribună pe latura vestică. În secolul al XV-lea, navele laterale au fost supraînălțate și se montează acadramentul gotic al portalului și se repară turnul cu ajutorul donației făcute de principele Gabriel Bethlen. În secolul al XIII-lea se refac sacristia și corul distruse în urma atacurilor tucești din anul 1658 îndreptate împotriva principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, a atacurilor turcești conduse de Kuczuk Pașa din anul 1663 și a trupelor sârbești ale armatei imperiale din anul 1704.
Miercurea Sibiului a aparținut până în anul 1876 de Scaunul Miercurea, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare a sașilor transilvăneni, Șapte Scaune.
Demografie
Componența etnică a orașului Miercurea Sibiului
Români (79,11%)
Romi (8,81%)
Germani (1,24%)
Alte etnii (0,8%)
Necunoscută (10,03%)
Componența confesională a orașului Miercurea Sibiului
Ortodocși (79,17%)
Penticostali (3,29%)
Creștini după evanghelie (1,82%)
Greco-catolici (1,3%)
Alte religii (3,7%)
Necunoscută (10,72%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Miercurea Sibiului se ridică la 3.619 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.910 locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (79,11%), cu minorități de romi (8,81%) și germani (1,24%), iar pentru 10,03% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,17%), cu minorități de penticostali (3,29%), creștini după evanghelie (1,82%) și greco-catolici (1,3%), iar pentru 10,72% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație
Orașul Miercurea Sibiului este administrat de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Ioan Troancă[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
Principalele activități economice ale acestei localități sunt industria de exploatare și prelucrare primară a lemnului, industria textilă, agricultura și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul.
Biserica cu Hramul "Sf. Ilie" din Miercurea Sibiului, Eugen Străuțiu. Transilvania 11/2001
Județul Sibiu, I. Moise. Ed. Sport Turism București 1981
Așezările rurale din Dacia romană intercarpatică, D. Popa. ISBN 973-590-706-2
Repertoriul Arheologic al județului Sibiu, Sabin A. Luca, C. Zeno. ISBN 973-590-856-5
Lectură suplimentară
Stancă-Moise, Cristina; Blaj, Robert. Combaterea ecologică integrată în ecosistemul forestier Miercurea Sibiului. Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2023. ISBN 978-606-12-1951-3
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Miercurea”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.