„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ilie voievod, domn al
Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod. Facem cunoscut, cu aceasta carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, ca acest adevărat boier al nostru credincios, pan Mihail de la
Dorohoi, a slujit sfântrăposatului tatălui nostru cu dreapta și credincioasa slujba, iar astăzi ne slujește noua cu dreaptă și credincioasa slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujba către noi, i-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat și i-am înnoit și i-am întărit satele lui și privilegiul pe care și l-a dat sfântrăposatul părintele nostru, anume: satul
Chindinții, și satul lui
Hertea, pe
Prut, ... încă satul la moara
Naslavcei, încă satul lui
Pavust, încă satul de lângă Macsim, încă
satul lui Mirișce, încă satul unde este Noguicoi, și satul unde a fost Cletina, și satul
Tereșeuți, ...
...
Iar hotarul tuturor acestor sate mai sus-scrise să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac.
...
Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, pan Dionis logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Pașco, la
Suceava, în anul 6945 <1437> decembrie 20 zile.”
