Memorie tonală

În muzică, memoria tonală sau "rechemarea fonetică" este abilitatea de reamintire a unui ton de sunet.^[1] Memoria tonală asistă la menținerea ritmului și se poate dezvolta prin antrenarea urechii. Memoria tonală extinsă poate fi recunoscută ca o indicație a unei potențiale abilități compoziționale.^[2]

Memoria tonală poate fi folosită ca o strategie pentru învățarea identificării tonurilor muzicale absolute. Deși cei care încearcă această strategie cred că învață tonul absolut, abilitatea prin urmare nu este muzical relevantă,^[3] iar memoria lor tonală absolută declină substanțial sau complet în timp dacă nu este reîntărită constant.^[4] Memoria pe termen scurt poate juca un rol cu memoria tonală de asemenea. Pentru a ne da seama care tonuri/sunete intr-o frază sunt fie similare sau diferite. Având memoria pentru reamintirea sunetelor ajută la această distingere.^[5]

Vezi și

• Ear training
• Learning music by ear
• Music-related memory
• Tone deafness

Referințe

1. Gorow, Ron (2002). Hearing and Writing Music: Professional Training for Today's Musician (2nd Edition). ISBN 978-0-9629496-7-8. 
2. Haroutounian, Joanne (2002). Kindling the Spark : Recognizing and Developing Musical Talent. ISBN 978-0-19-512948-9. 
3. Bachem, A (1940). "The genesis of absolute pitch". Journal of the Acoustical Society of America. p. 434–439. doi:10.1121/1.1916056. 
4. Meyer, M (1899). Is the memory of absolute pitch capable of development by training?". Psychological Review. p. 514–516. doi:10.1037/h0069034. 
5. Deutsch, Diana. „Short Term Memory for Tones”. Accesat în 19 iunie 2018.