Megaclite

Megaclite
Megaclite fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope^⁠(d) în decembrie 2001
Descoperire [1]
Descoperit de	Scott S. Sheppard^⁠(d) David C. Jewitt^⁠(d) Yanga R. Fernandez^⁠(d) Eugene A. Magnier
Loc descoperire	Mauna Kea Observatory^⁠(d)
Dată descoperire	25 noiembrie 2000
Denumiri
Denumire MPC	Jupiter XIX
Pronunție	/me.ga'kli.te/
Denumit după	Μεγακλειτή Megaclītē
Nume alternative	S/2000 J 8
Atribute	Megaclitean /me.ga.kli'te̯an/
Caracteristicile orbitei [2]
Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600.5
Arc de observare	16.26 ani (5,938 zile)
Axa semi-majoră	0.1586666 AU (23,736,190 km)
Excentricitate	0.4102170
Perioadă orbitală	–747.09 zile
Anomalia medie	269.64681°
Mișcarea medie	0° 28m 54.732s / zi
Înclinație	143.20224° (față de ecliptică)
Longitudinea nodului ascendent	356.52408°
Argumentul perihelion	8.71854°
Sateliți	Jupiter
Caracteristici fizice[4]
Diametrul mediu	≈ 6 km
Albedo	0.04 (presupus)
Magnitudinea aparentă	21.7[3]
Magnitudinea absolută (H)	15.0[2]

Megaclite /me.ga'kli.te/, cunoscut și sub numele de Jupiter XIX, este un satelit natural al lui Jupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard^⁠(d) în 2000 și a primit denumirea temporară S/2000 J 8. ^{[5] [1] [6]}

Megaclite are un diametru de aproximativ 6 kilometri și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 24.687.000 de kilometri în 747,09 zile, la o înclinație de 150° față de ecliptică (148° față de ecuatorul lui Jupiter), într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,308.

A fost numit în octombrie 2002 după Megaclite, mama Tebei și a lui Locrus cu Zeus (Jupiter) în mitologia greacă. ^{[7] [8]}

Aparține grupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,7 Gm și cu înclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°. Cu toate acestea, în timp ce Pasiphae are o culoare gri (B−V=0,74, V−R=0,38, V−I=0,74), Megaclite este roșu deschis (B−V=0,94, V−R=0,41, V−I=1,05) și este asemănător cu Callirrhoe.^[9]

Animație a orbitei lui Megaclite din 1900 până în 2100

       Jupiter ·       Megaclite

Referințe

1. ^ MPEC 2001-A29: S/2000 J 7, S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10, S/2000 J 11 2001 January 15 (discovery and ephemeris)
2. ^ „M.P.C. 115890” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. 27 august 2019. 
3. Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în 26 noiembrie 2020. 
4. „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. 19 februarie 2015. Accesat în 26 noiembrie 2020. 
5. IAUC 7555: Satellites of Jupiter Arhivat în 16 septembrie 2002, la Wayback Machine. 2001 January 5 (discovery)
6. MPEC 2001-T59: S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10 2001 October 15 (revised ephemeris)
7. IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon "Magaclite")
8. IAUC 8023: Satellites of Jupiter 2002 November 29 (correcting the name)
9. Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (2003). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus. 166 (1): 33–45. Bibcode:2003Icar..166...33G. doi:10.1016/j.icarus.2003.07.005.