Format la școala teatrului de cabaret, și-a construit un personaj comic a cărui delicată melancolie se află în contrast cu umorul gros al filmelor în care apare.[8]
Biografie
Troisi s-a născut lângă Napoli în 1953, fiul unui mecanic de tren. Și-a prezentat experiențele cu familia sa în primele sale filme. După absolvirea liceului, Troisi a scris câteva poezii inspirate de Pier Paolo Pasolini. În 1969, împreună cu câțiva prieteni din copilărie (printre care Lello Arena și Enzo Decaro), a început să constituie o companie de teatru, cu care a început să joace la un mic teatru local. Din cauza morții timpurii a mamei sale, sănătatea lui Troisi a devenit din ce în ce mai precară, ceea ce ar fi dus la dezvoltarea mai târziu a problemelor cardiace. În tinerețe a avut crize de febră reumatică. În 1976 a trebuit să viziteze Statele Unite pentru o operație de valvă cardiacă, costul căruia a fost plătit cu ajutorul prietenilor săi.
În 1972 a început cariera artistică ca membru al trio-ului „La Smorfia” (în românăgrimasa) ca artist de cabaret. Membrii au fost De Caro și Arena. A devenit cunoscut la nivel regional la televiziune cu „Non Stop”, „La Berla” și „Luna Park”. Troisi a devenit în curând liderul trio-ului și a fost considerat Steve Martin al italienilor. Era cunoscut pentru expresiile faciale și discursul aparent confuz, inspirându-se din Totò, Eduardo și Peppino De Filippo. A avut primul său rol principal într-un film în 1981.
Troisi a ajuns la faima internațională cu rolul de succes din Poștașul (1994), regizat de Michael Radford. A doua zi după terminarea filmărilor, a murit în urma unui atac de cord în casa surorii sale din Ostia. S-a anunțat că a amânat o intervenție chirurgicală necesară, pentru a finaliza filmul. Postgenericul filmului conține o dedicație pentru Troisi.
Bun prieten cu muzicianul și cântărețul Pino Daniele (care a compus și majoritatea coloanelor sonore pentru filmele lui Troisi), a scris versuri pentru muzica sa sau și-a adaptat poeziile la aceasta. Eduardo De Filippo a spus odată că este „un actor al viitorului, dar cu rădăcini în trecut”.
O piață din orașul său natal, San Giorgio a Cremano, lângă Napoli, îi poartă numele.
