Marte (în latinăMars) era zeul roman al războiului.
Etimologia
Cuvântul Mārs (genitiv Mārtis),[1] care în latina veche și în uzul poetic apare și ca Māvors (Māvortis),[2] este înrudit cu termenul oscanMāmers (Māmertos).[3] Cea mai veche formă latină înregistrată, Mamart-, este probabil de origine străină.[4] Se explică ca derivând din Maris, numele unui copil-zeu etrusc, deși acest lucru nu este acceptat în mod universal.[5] Oamenii de știință au opinii diferite despre dacă cei doi zei au vreo legătură și, dacă au, în ce fel.[6] Adjectivele latine de la numele lui Marte sunt martius și martialis, din care derivă diverse limbi „marțial” (ca în „arte marțiale” sau „legea marțială”) și nume personale precum „Marcus”, „Mark” și „Martin”.[7][8]
Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului și chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi.
Epitete
Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus și Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare romane, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) și Marspiter (Mars Pater, Tatăl), este inclus în triada protectoare a Romei, împreună cu Jupiter și Quirinus.
Atribute
Mitologie
Marte era considerat tatăl gemenilor Romulus și Remus, fondatorii tradiționali ai Romei.
Venus a fost repudiată de soțul său Vulcan, după ce acesta a surprins-o în brațele lui Marte. Din unirea celor doi (Venus și Marte) a rezultat nestatornicul Cupidon (Amor).
Mai mulți pictori au abordat tema momentului în care zeul Vulcan îi surprinde pe Venus și Marte (Hendrick de Clerck, Jacopo Tintoretto[10], Paris Bordone și Willem Key).
^Michiel de Vaan, Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Brill, 2008, p. 366.
^Larissa Bonfante, Etruscan Life and Afterlife: A Handbook of Etruscan Studies (Wayne State University Press, 1986), p. 226.
^Massimo Pallottino, "Religion in Pre-Roman Italy", in Roman and European Mythologies (University of Chicago Press, 1992, from the French edition of 1981), pp. 29, 30; Hendrik Wagenvoort, "The Origin of the Ludi Saeculares", in Studies in Roman Literature, Culture and Religion (Brill, 1956), p. 219 et passim; John F. Hall III, "The Saeculum Novum of Augustus and its Etruscan Antecedents", Aufstieg und Niedergang der römischen Welt II.16.3 (1986), p. 2574; Larissa Bonfante, Etruscan Life and Afterlife: A Handbook of Etruscan Studies (Wayne State University Press, 1986), p. 226.
.jpg)
