A fost actriță la Teatrul Mic din București (1925–1927) și la Teatrul Fantasio din Constanța (1927–1930), unde a jucat, adesea alături de Ion Iancovescu și Gheorghe Timică, în farse și comedii bulevardiere.[2] După un scurt popas în trupa Mariei Ventura (1931-1932), cu care a efectuat turnee în perioada de vară, a revenit în trupa soților Bulandra, unde a rămas până în 1938.[2] A fost angajată apoi la Teatrul Național din București (1939–1941), unde a jucat alături de Ion Finteșteanu, Natașa Alexandra și Victoria Mierlescu.[2] Regizorul Val Mugur o elogia astfel într-un program de spectacol din 1944: „A avut totuși un nenoroc Marietta Rareș în teatru. A exclus vulgaritatea prin temperament și din punctul acesta de vedere, a fost una din cele mai fără noroc actrițe la noi. Trebuie felicitată pentru acest avantaj de stil”.[2]
Actorii Teatrului Odeon au fost transferați disciplinar la teatrele de stat în urma conferinței despre „libertatea creației” susținută de Alice Voinescu în primăvara anului 1948, iar Marietta Rareș a devenit actriță la Teatrul Municipal din București, condus în acea perioadă de fosta ei patroană, Lucia Sturdza Bulandra.[2] Acolo a interpretat roluri secundare, cărora le-a conferit forță, în piese de succes precum Pescărușul lui Cehov.[2] S-a pensionat în anul 1959, la vârsta de 62 de ani.[2]
A jucat, de asemenea, în filme, fiind cunoscută mai ales prin rolul mamei lui Ghiță din La Moara cu noroc (1956), în regia lui Victor Iliu.[2]
A obținut titlul de artist emerit (ante 1965).[3] A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate la 31 ianuarie 1994.[2][4] A murit câteva zile mai târziu la București.[2]
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
