Maria Lobach (în sorabă: Marija Lobakojc) s-a născut într-o familie de sorabi din Turnow, Lusatia de Jos.[4][5] S-a căsătorit cu misionarul Johann Gottlieb Hartmann cu care a călătorit în America de Sud, în Surinam, în 1826; cuplul a trăit și a lucrat în Paramaribo și Charlottenburg, Wanhatti.[a] Cei doi au avut cinci copii,[7] printre care și Maria Heyde (1837-1917); [8] care a continuat munca părinților săi de misionari în Surinam. Unul dintre fiii lor a plecat în Africa de Sud pentru a lucra cu sclavii de acolo.[2] Johann a murit în 1844, dar Maria și-a continuat lucrarea, lucrând cu populația de culoare din Berg en Dal și Bambey;[b] și călătorind prin țară pentru a-i învăța pe negrii eliberați. 1851 a fost cel mai întunecat an, toată lumea, cu excepția Mariei Hartmann, a murit de febră galbenă, iar Hartmann a părăsit Bambey și s-a mutat în pădure.
Școala din Koffiekamp în 1955
Printre activitățile ei s-a numărat și învățarea misionarilor mai tineri.[7] A suferit de filarioză limfatică, dar a continuat să lucreze până a murit; la moartea ei au fost scrise o serie de articole care au lăudat exemplul pe care l-a dat prin munca sa. Realizările sale au inclus fondarea așezării Koffiekamp din Sarakreek, Brokopondo[10] în 1851.[11] Biserica locală a fost construită în 1853, însă în aceasta perioadă ea s-a îmbolnăvit. Cineva din parohia ei a sosit pentru a asista la sfințirea bisericii și a găsit-o pe Maria zăcând în hamacul ei. La 22 decembrie 1853, a fost transportată la Paramaribo, unde a murit la 30 decembrie.[2]
^Au existat cel puțin două plantații denumite Charlottenburg, cu toate acestea Biserica Moravă a operat un centru în Charlottenburg, Wanhatti.[6]
^Bambey (sau Bambeij în Een levensteeken op een doodenveld, Un semn de viață într-un câmp al morții) a fost un post al bisericii morave din satul Gansee din districtul Brokopondo.[9]
Referințe
^Serbske pomniki[*][[Serbske pomniki |]], p. 150Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^A. Roggan: Die sorbische/wendische Missionarin Maria Lobak/Marija Lobakojc aus Turnow, genannt Maria Lobach (1798–1853). In: Lětopis 63 (2016) 2, p. 63–71.
