Mainframe-urile, cuvânt englez care se pronunță /'mein.freim/ (v. AFI), sunt computere mari și scumpe folosite de instituții guvernamentale și companii mari pentru procesarea de date importante pe domeniile: statistică, recensăminte, cercetare și dezvoltare, proiectare, prognoză, planificarea producției, tranzacții financiare ș.a. Încă nu există un cuvânt românesc corespunzător. Deseori mainframe-urile sunt numite, cu o nuanță ironică, big iron (engl.: „marele fier”). Mainframe s-ar putea traduce cu "cadru sau dulap principal", ceea ce provine de la aspectul exterior al primelor mainframe-uri - ele arătau ca dulapuri mari de metal. Cu scurgerea timpului tehnologiile de fabricație s-au dezvoltat enorm, mărimea fizică a mainframe-urilor a mai scăzut, iar viteza lor de calcul a crescut foarte mult.
Proprietăți
În ziua de azi prin mainframe se înțelege în primul rând un calculator mare compatibil cu modelele de tip IBM System/360, care au apărut pe piață în anul 1965. Actualmente (2010) cel mai modern model de la compania IBM se numește System z10.
Arhitectura internă a calculatoarelor de tip mainframe este de obicei de tip von Neumann.
Pe lângă aceste mainframe-uri de la IBM mai sunt considerate drept mainframe-uri și calculatoarele actuale de tip:
Deși inventată de acum peste 40 de ani, tehnologia mainframe-urilor continuă să evolueze mai departe, pentru a satisface necesitățile zilelor noastre. Ca exemplu, mainframe-urile actuale pot oferi și ele servicii de tip "server" (servere multiple virtuale), inclusiv servere web extrem de rapide.
Piața mondială de mainframe-uri a fost în 2009 de aprox. 8,5 miliarde euro, din care 3 miliarde euro în Europa.
Computere care nu sunt mainframe-uri
Prin contrast, următoarele tipuri de computere nu sunt considerate mainframe-uri:
