Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
A fost un traducător reputat al literaturii române în limba maghiară, fiind autorul, printre altele, a unei traduceri a romanului Baltagul al lui Mihail Sadoveanu, care a fost publicată în 1960.[1] A tradus, de asemenea, poezii scrise de Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Salvatore Quasimodo, precum și romanul Todo modo de Leonardo Sciascia. În 1963 a redactat o antologie multilingvă Arghezi-Brecht-Quasimodo.
László Lőrinczi a fost căsătorit cu harpista italiană Liana Pasquali, cu care a avut o fiică pe nume Marinella Lőrinczi, care a predat mai târziu la Universitatea din Cagliari.[1] A frecventat cercul de studii italiene, fiind prieten cu profesorul Marco Cugno, cu care a păstrat o relație timp de zeci de ani.[1] László Lőrinczi s-a mutat în anul 1998 pe insula Sardinia.[1]
Scrieri
A szerető (comedie în trei acte, 1957);
Itáliai napok (1966);
Lépések visszhangja (1973);
Utazás a Fekete Kolostorhoz (1975);
Hazatérés Lucaniából (Cluj, 1982);
Közvetítő (eseuri, 1987);
Zöngés napló. Kriterion, București, 1997;
Második Napló (Best Company), 2001;
A lehetetlen kísérlet: Pier Paolo Pasolini árnyékában (Settimo San Pietro, 2002);
Sárból vétettél (roman, Cluj, 2005);
A Rhapsody fedélzetén (povestiri, Cluj, 2006);
Szomszédok (roman, Cluj, 2010);
Üzenetek Erdélybe (eseuri și note, Cluj, 2010);
Az alázat ünnepei (o selecție de traduceri literare, ediție bilingvă, Cluj, 2010);
Három dráma (Cluj, 2011);
Utazás a Fekete Kolostorhoz (ediția a III-a, revizuită, Cluj, 2011).
