Lovitura de stat din 5 octombrie 1910 din Portugalia

Parte dintr-o serie de articole despre
Monarhie
Concepte centrale Monarh Monarhism Drept divin Mandatul ceresc
Tipuri Absolută Compozită Constituțională Diarhie Dualistă Electivă Emirat Ereditară Federală Non-suverană Populară Regență Tetrarhie Universală
Istorie Nașterea Imperiului Roman Magna Carta Întemeierea Imperiului Otoman Revoluția glorioasă Revoluția franceză Trienio Liberal Primul Imperiu Francez Războaiele liberale Al Doilea Imperiu Francez Unificarea Italiei Restaurația Meiji Unificarea Germaniei Revoluția din 5 octombrie 1910 Proclamarea Republicii Brazilia Revoluția Xinhai Revoluția Rusă Revoluția siameză din 1932 Proclamarea Republicii Italiene Tranziția spaniolă către democrație Revoluția Iraniană Cambodgia modernă Războiul civil din Nepal
Subiecte conexe Aristocrație Autocrație Conservatorism Familie regală Legitimism Număr bizantin Oligarhie Primogenitură Regalism Rege filosof Regicid Republică încoronată Thomas Hobbes Ultraregalist
Portal politică
v d m

Litografia color realizată de artistul Cândido da Silva, ilustrând evenimentele revoluționare din noaptea de 3 octombrie 1910, care au condus la proclamarea Republicii Portugheze.

Lovitura de stat din 5 octombrie 1910 (denumită și Revoluția din 1910) a avut loc în Portugalia și a constat în detronarea regelui Manuel al II-lea și instaurarea Primei Republici Portugheze.

Înaintea loviturii de stat, primul ministru João Franco a demisionat și a plecat în exil. S-au organizat noi alegeri, dar fragmentarea spectrului politic a împiedicat formarea unui guvern stabil. La 1 octombrie 1910, vizita președintelui Braziliei, Hermes da Fonseca, a servit drept pretext pentru demonstrații de stradă republicane. La 3 octombrie armata a refuzat să înăbușe o revoltă de pe vasele marinei militare din estuarul Tagusului, luând în schimb poziții în jurul Lisabonei. La 4 octombrie, două vase de război au început să bombardeze palatul regal, determinându-l pe Manuel al II-lea și pe familia regală să fugă în Marea Britanie. La 5 octombrie s-a organizat un guvern provizoriu, iar scriitorul Teófilo Braga a devenit președinte.

Revoluția și republica instaurată erau anticlericale și aveau o abordare „ostilă” a problemei separării statului de biserică, similară celei din Revoluția Franceză, și a altor mișcări care au urmat, cum ar fi Constituția spaniolă din 1931 și Constituția mexicană din 1917.^[1] În contextul revoluției anticlericale, episcopii au fost izgoniți din diocezele lor, proprietatea clericilor a fost naționalizată, portul sutanei a fost interzis, toate seminariile teologice mici au fost închise, fiind lăsate să funcționeze doar cinci seminarii mari.^[2] O lege din 22 februarie 1918 a permis funcționarea a doar două seminarii în toată țara, dar nici acestea nu-și primiseră proprietățile înapoi.^[2] Ordinele religioase au fost înlăturate din țară, acestea totalizând 31 de ordine cu membri organizați în 164 de case (în 1917, unele ordine au primit permisiunea de a se reînființa).^[2] Educația religioasă a fost interzisă atât în școala primară cât și în cea secundară.^[2]

Implicarea vaselor marinei militare în revoluție a prefigurat un fenomen ce avea să se repete în Revoluția din Octombrie din Rusia (1917) și la căderea monarhiei germane în 1918.

Note

1. Maier, Hans (2004). Totalitarianism and Political Religions [Totalitarismul și religiile politice]. trans. Jodi Bruhn. Routledge. p. 106. ISBN 0-7146-8529-1. 
2. ^ Jedin, Hubert, Gabriel Adriányi, John Dolan, The Church in the Modern Age [Biserica în Epoca Modernă], p. 612, Continuum International Publishing Group, 1981