Această listă cuprinde guvernatoriiBucovinei în timpul ocupației habsburgice, începând cu administratorii militari (până 1786), urmați de căpitanii districtuali din timpul alipirii la Galiția și, în sfârșit, de guvernatorii veritabili ai Ducatului Bucovina (1861-1918). Aceste persoane au avut numai funcții administrative, de deciziile politice au fost responsabili membrii dietei în frunte cu mareșalul (căpitanul) ducatului.
Scurt istoric
Harta Bucovinei din 1791
În ianuarie 1774, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic a primit partea de nord din teritoriul Moldovei (confirmat în tratatul de pace de la tratatul de la Kuciuk-Kainargi pe 21 iulie 1774). Astfel, Țara de Sus a devenit Bucovina, fiind mai întâi guvernată de o administrație militară. Din 1786, regiunea a fost adăugată landului Galiția.
Petiția din anul 1849 către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galițiene Bucovina într-un ducat a coroanei cu acest nume a fost susținută și subscrisă de mulți respectați români bucovineni, între ei și Eudoxiu de Hurmuzaki, împreună cu frații săi Alexandru, Constantin, Gheorghe și Nicolae. Petiția a fost formulată și postulată de baronul Iordachi Wassilko de Serecki în „Promemoria [memorand] privind petiția țării (landului) Bucovinei din anul 1848” (Promemoria zur Bukowiner Landespetition vom Jahre 1848), scrisă în limbile germană și română.[1][2] Cererea a fost confirmată, dar pusă în aplicare de abia în 1861.
Anii 1849-1854 au fost, în conformitate cu declarația de semi-independență a Bucovinei, o perioadă de tranziție, în cursul căreia fostul district a trecut treptat într-un guvern de stat semi-independent. Ultimul guvernator, contele Josef von Ezdorf, nu și-a putut îndeplini practic funcțiile din cauza Marelui Război. El a avut reședința la Vatra Dornei, apoi la Cluj, Praga, Stanislău și Cernăuți.[3]
A nu se confunda funcția de guvernator cu cea de președinte (mareșal) al Dietei Bucovinei (vezi sus). Ultimul mareșal al Bucovinei a fost baronul Alexandru de Hurmuzachi, fiul lui Nicolae Hurmuzachi.
Fosta administrație militară (1780), apoi tribunalul regional Sediul guvernului Ducatului Bucovina 1873–1905Sediul guvernului Ducatului Bucovina după 1905
^Neues Wiener Tagblatt (Tages-Ausgabe) nr. 119, miercuri, 2 mai 1917, p. 8
^Vorarlberger Volksblatt nr. 255, miercuri, 6 noiembrie 1918, p. 2
Bibliografie
Andrei Corbea-Hoișie: „ La Bucovine - Éléments d’histoire politique et culturelle“, Editura Institut d’Études Slaves, Paris 2004
Erich Prokopowitsch: „Der Adel in der Bukowina“, Editura Südostdeutscher Verlag, München 1983
Kurt Scharr: „Die Landschaft Bukowina: Das Werden einer Region an der Peripherie 1774–1918“, Editura Böhlau, Viena-Köln-Weimar 2010, ISBN 3-205-78463-4
Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!
.png)
.png)
.jpg)
