Lisa Gastoni, pseudonimul Elisabettei Gastone, (n. , Alassio, Liguria, Italia) este o actriță de teatru, film și de televiziune, ex fotomodel, italiană.
Gastoni a fost desemnată „Cea mai bună actriță italiană a anului, 1966”, deoarece a primit atât premiul Nastro D'Argento, cât și premiul Globul de Aur de la Asociația Presei Străine din Italia.[4]
Biografie
Gastoni, fiica unui tată italian și a unei mame irlandeze[5], în primii ani postbelici a plecat la Londra împreună cu părinții ei, unde după ce a terminat școala a început o carieră ca model și actriță de teatru inițial.
A primit primul ei rol de film în 1953 în They who dare și a obținut succes în filme britanice mai mici, nu în ultimul rând „datorită corpului ei bine format, în combinație cu chipul ei drăguț cu ochi verzi cu o incontestabilă carisma erotică” (mymovies).
În 1961 a plecat în orașul cinematografiei în plină expansiune Roma și de atunci și-a continuat cariera în filme de gen italian. Cunoașterea ei cu producătorul John Fryd a determinat-o să fie distribuită ca rol principal feminin în Ridică-te și ucide, pentru care a primit Nastro d'Argento în 1966. Cel mai cunoscut rol al ei a urmat în 1968, când a interpretat-o pe mătușa care era incestuoasă apropiată de nepotul ei în Grazie, zia de Salvatore Samperi, jucând alături de tânărul Lou Castel. Pentru interpretarea ei a fost onorată cu David di Donatello.[6]
Din anii 1970, ea a acceptat oferte mai rar și a lucrat doar cu regizori pe care i-a considerat capabili de a face filme de calitate. În 1975 a primit un al doilea Nastro d'argento, de data aceasta pentru filmul Dragoste amară. După un an la teatru în 1979 și căsătorită cu un avocat în 1988, ea s-a dedicat câțiva ani picturii și scrisului înainte de a-și relua cariera de actriță în 2000. În 2005, ea a fost din nou nominalizată la ambele premii prestigioase de film italian pentru interpretarea sa din Cuore sacro de Ferzan Özpetek.