Limbile Turciei

Limba oficială a Turciei este limba turcă, deși Ethnologue propune multe limbi minoritare dintre care foarte multe sunt vorbite de un număr mare al populației.

Potrivit articolului 42 din Constituția Turciei:

Nici o altă limbă în afară de cea turcă nu ar trebui numită limba mamă a cetățenilor turci, în nici o instituție de formare sau educație. Limbile străine în instituțiile de formare și educare și regulile care trebuiesc urmate de către școlile ce au acțiuni de formare și educare într-o limbă străină, vor fi determinate de lege. Previziunile tratatelor internaționale sunt rezervate.

Aceasta prevedere a fost criticată de Organizația Drepturilor Omului care susține că minoritățile etnice întâmpină restricții în utilizarea limbilor naționale. Organizația observă, în continuare că “guvernul Turciei acceptă drepturile lingvistice ale minorităților evreiești, grecești și armene care sunt garantate de Tratatul de la Lausanne din 1923. Însă guvernul susține că acestea sunt singurele minorități ale Turciei, și că orice altă discuție asupra drepturilor minorităților reprezintă doar un act de separatism.”

Potrivit Tratatului de la Lausanne, limbile minoritare recunoscute oficial sunt armeana, greaca și ebraica.^[1]

Limba	Vorbitori	Clasificare	Comentarii
Turcă	46,278,000 (1987)	Turcă(Oghuz)
Kurda Nordică	3,950,000 (1980)	Indo-European(Indo-Iranian,Vestul Iranian)	cunoscut ca și Kurmanji
Dimli	1 milion la 2.5 milioane(1998/1999)	Indo-European(Indo-Iranian,Vestul Iranian)	una din limbile Zaza
Kabardiană	1,000,000(2005)	limbile Nord Caucaziene
Azerbaijană Sudică	530,000	Turcă(Oghuz)
Arabică Nord Mesopotamiană	400.000(1992)	limbile Semitice(Arabică)
Turcă Balcanică Gagauz	327,000(1993)	Turcă(Oghuz)
Bulgară	300,000(2001)	Indo-European(Slavă)
Adigă	278,000(2000)	limbile Nord Caucaziene
Kirmanjki	140,000	Indo-European(Indo-Iranian,Vestul Iranian)	una din limbile Zaza
Armeană	40,000(1980)	Indo-European(limbile Armene)
Georgiană	40,000(1980)	limbile Caucaziene Sudice
Lak	250,000(2002)	limbile Caucaziene Sudice
Domari	28,500(2000)	Indo-European(Indo-Iranian,Indo-Aryan)
Romani Balcanică	25,000	Indo-European(Indo-Iranian,Indo-Aryan)
Sîrbă	20,000(1980)	Indo-European(Slavă)
Albaneză Tosk	15,000(1980)	Indo-European(Albaneză)
Abaza	10,000(1995)	limbile Nord Caucaziene
Ladino	8,000(1976)	Indo-European(Romană)	vorbită de descendenții evreilor refugiați din Spania
Pontică	4,540(1965)	Indo-European(Greacă)	vorbită la țărmurile Mării Negre, majoritatea vorbitorilor au fost mutați în Grecia în 1920
Greacă	4,000(1993)	Indo-European(Greacă)	majoritatea vorbitorilor au fost mutați în Grecia în 1920
Abkhaz	4,000(1980)	limbile Nord Caucaziene
Turoyo	3,000(1994)	limbile Semitice
Uzbeka Sudică	1,980(1982)	Turcă(Uyghurică)
Kyrgyz	1,140(1982)	Turcă(Vest)	(aka Kirghiz)
Hértevin	mai puțin de 1,000(1999)	limbile Semitice(Aramaic)
Turkmen	920(1982)	Turcă(Oghuz)
Kazakh	600(1982)	Turcă(Vest)
Uyghur	500(1981)	Turcă(Est)
Turcă Crimeană	necunoscut	Turcă(Oghuz)
Kumyk	puține sate	Turcă(Vest)
Tatar		Turcă(Vest)
Osetin	??	Indo-European(Indo-Iranian,Iranian,Est)
Limba semnelor din Turcia	?	limbajul semnelor	numerele nu sunt cunoscute cu toate că sunt de ordinul miilor

Istorie

Turcia a fost, din punct de vedere istoric locul multor limbi deja dispărute. Printre acestea se numără limba hitită, indo-europeana timpurie pentru care există dovezi scrise (circa 1600-1100 î.Hr în perioada în care exista Imperiul Hitit). Printre alte limbi anatolice se numără limbile luwian, lycian, lydian și milyan. Se presupune că toate aceste limbi au dispărut în jurul secolului I î.Hr în timpul elenizării Anatoliei ce a condus la instaurarea limbii grecești sub o varietate de dialecte.

Limba uratian, aparținând familiei lingvistice hurro-uratiane exista în estul Anatoliei, în preajma Lacului Van. Aceasta a fost limba a regatului Urartu din secolul XIX î.Hr până în secolul VI. Limba hatică este atestată în textele ritualice hitite dar nu e relaționată cu hitita sau orice altă limbă cunoscută; datează din mileniul 2 î.Hr.

Note

1. Bayır, Derya (2016). Minorities and nationalism in Turkish law. Cultural diversity and law. London: Routledge. ISBN 978-1-315-59551-1. Oran farther points out that the rights set out for the four categories are stated to be the ‘fundamental law’ of the land, so that no legislation or official action shall conflict or interfere with these stipulations or prevail over them (article 37). [...] According to the Turkish state, only Greek, Armenian and Jewish non-Muslims were granted minority protection by the Lausanne Treaty. [...] Except for non-Muslim populations - that is, Greeks, Jews and Armenians - none of the other minority groups’ language rights have been de jure protected by the legal system in Turkey.