Lilea Budjurova

Lilea Budjurova
Date personale
Născută (66 de ani) Modificați la Wikidata
Angren⁠(d), Uzbekistan Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Ucraina
 Rusia[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
profesoară universitară[*]
politiciană
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Pedagogică de Stat Nizami din Tașkent[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Pedagogică de Stat Nizami din Tașkent[*]
Krîm[*]
STB[*]
Agenția France Presse
ATR
Consiliul Suprem al Crimeii[*]  Modificați la Wikidata
PremiiJurnalist Emerit al Ucrainei[*] ()
Ordin de Merit (Ucraina), clasa a treia[*] ()
High Standards of Journalism Award[*][[High Standards of Journalism Award (Ukrainian prize for journalism)|​]] ()  Modificați la Wikidata

Lilea Budjurova (nume complet în ucraineană Лиля́ Русте́мовна Буджу́рова, iar în tătară crimeeană Lilâ Rustem qızı Bucurova; n. , Angren⁠(d), Uzbekistan) este o poetă și jurnalistă ucraineană de etnie tătară crimeeană.

Biografie

S-a născut la 1 noiembrie 1958 în orașul Angren⁠(d) din Uzbekistan. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic Regional de Stat din Tașkent⁠(d) în 1979.[2] În 1979-1991 a lucrat în aceeași instituție ca profesoară de literatură rusă și străină.[3]

Activitate jurnalistică

În 1989, ea a publicat prima sa colecție de samizdat „Biletul necumpărat” (în ucraineană «Некуплений квиток», transliterat: «Nekuplenîi kvîtok»), apoi colecția „Când ne vom întoarce...” (în ucraineană «Коли ми повернемось …», transliterat: «Kolî mî povernemos …»). S-a mutat în Crimeea în 1991.

Până în 1997, a lucrat ca redactor-șef al ziarului tătar crimeean Avdet⁠(d); potrivit ei însăși, a fost concediată pentru că l-a criticat pe Mustafa Cemilev⁠(d).[4] Ulterior a fost redactor principal al Companiei teleradio de stat „Krîm”⁠(d). De-a lungul anilor, ea a găzduit aici emisiunile „Ana-iurt” («Ана-юрт»), „Nebezpecina zona” («Небезпечна зона») etc. Din 2004 până în 2014 a fost redactorul-șef al ziarului Perșa Krîmska.[3] În perioada 1992-2009 a fost corespondent al postului de televiziune STB⁠(d) și tot din 1992 până în prezent este corespondent al France Presse. A publicat articole în publicația online Ukraiinska pravda⁠(d). Este președinta Asociației Jurnaliștilor Liberi din Crimeea din 1997.

În 2012 a devenit director general adjunct pentru politica informațională la canalul ATR; tot acolo a prezentat emisiunea politico-socială „Gravitația”. Canalul respectiv s-a închis la 1 aprilie 2015. Din august 2015 Budjurova a fost director adjunct al studioului de producție „QaraDeniz production” și unul din organizatorii concursului anual de talente pentru copii „Сanlı ses”.[5]

Politică

În 1991 a fost delegată la cea de-a II-lea Adunare a poporului tătar crimeean. A fost aleasă de două ori în Mejlis-ul tătar crimeean; mandatele sale au durat din 1991 până în 1997. Din 1994 până în 1998 a fost deputat în Consiliul Suprem al Republicii Autonome Crimeea⁠(d). La 2 noiembrie 2015, în casa ei a avut loc o percheziție în legătură cu un dosar penal împotriva lui Lenur Isleamov⁠(d).[6]

Recunoaștere

Lilea Budjurova a fost distinsă cu următoarele premii și onoruri:

  • premiul „İsmail Gasprinsky” pentru două colecții samizdat de poezii și o serie de articole jurnalistice (1992)
  • premiul „Vasîl Stus” (2001)
  • titlul onorific Jurnalist Emerit al Ucrainei⁠(d) (2005)[7]
  • Ordinul de Merit⁠(d), clasa III (2015)[8]
  • premiul „Standards of journalism” (Ucraina, 2018)[9]

Note

  1. ^ https://zachestnyibiznes.ru/fl/910216646905, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „ЛИЛЯ БУДЖУРОВА: «КАЖДЫЙ ИЗ НАС ОДНАЖДЫ СПРАШИВАЕТ СЕБЯ, КТО Я: ЖУРНАЛИСТ ИЛИ ЧЕЛОВЕК ИЗ ОБСЛУГИ?»” (în rusă). 
  3. ^ a b „Известные люди юга России” (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Лиля Буджурова: Правда стоит сломанных рук” (în rusă). 
  5. ^ „Публикация этих фото — самый сильный ход пресс-службы Совмина Республики Крым со времён начала «Светопредставления»” (în rusă). [nefuncțională]
  6. ^ „Лиля Буджурова: не пугайте автоматами мою семью и мой народ” (în rusă). Krym.Realii. . Accesat în . 
  7. ^ „Указ Президента України від 30 листопада 2005 року № 1677/2005 «Про відзначення державними нагородами України з нагоди річниці підтвердження всеукраїнським референдумом Акта проголошення незалежності України 1 грудня 1991 року»” (în ucraineană). 
  8. ^ „Указ Президента України від 5 червня 2015 року № 313/2015 «Про відзначення державними нагородами України з нагоди Дня журналіста»” (în ucraineană). [nefuncțională]
  9. ^ „У Львові оголосили переможців премії «Високі стандарти журналістики-2018»”. Standards of journalism (în ucraineană). . Arhivat din original la . Accesat în . 

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!