Leviratul este un tip particular de mariaj (și practica juridică corespunzătoare) în care fratele unui defunct este obligat să se căsătorească cu văduva acestuia. Obiceiul se trage din antichitate, unde era practicat de egipteni, babilonieni, fenicieni și evrei,[1] și este întâlnit și în ziua de astăzi la unele popoare din Africa și Asia.
Termenul a pătruns în limba română din franceză: lévirat,[2] care l-a rândul său este derivat de la latinescullevir, care înseamnă „fratele soțului”.
^Collins, John J. (). Introduction to the Hebrew Bible (ed. Third). Minneapolis. ISBN978-1-5064-4605-9. OCLC1031462523. The story begins with Judah's marriage to a Canaanite woman. This is not condemned in the text, but it goes against the practice of the patriarchs hitherto. When their son Er dies, his brother Onan is expected to "go in" to his widow, Tamar, to raise up offspring for him. (This is known as the levirate law. It is spelled out in Deut 25:5-10.)
