Corpul fuctifer: poate atinge dimensiuni de 10-60 cm și este compus din multe pălării suprapuse, de dimensiuni individuale mai mici, între 5-25 cm, a căror borduri sunt relativ ondulate și crestate, formând lobi de diferite dimensiuni. Buretele are o greutate de până la 40 kg. Coloritul cuticulei pălăriilor suprapuse variază între galben-deschis și galben-portocaliu cu marginea adeseori zonată, pălind la bătrânețe.
Porii: sunt galbeni, mici, rotunzi și zimțați, cu tubulețe de 3 la 5 mm lungime, secretând un lichid apos și gălbui în tinerețe.
Piciorul: lipsește la această specie.
Carnea: este moale și suculentă, relativ fragilă, cu miros slab, nespecific precum gust ca de pui când ciuperca este tânără (atât timp ce curge un suc), dar fibroasă, lemnoasă și amară odată cu vârsta.
Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali până rotunjori, netezi, hialini, neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), cu o mărime de 5-7,5 x 4-5 microni și de culoare alb-gălbuie.[5][6]
Acest burete este deseori denumit „oroarea producătorilor de lemn” sau „dușmanul copacilor vechi de stejar” din cauza puterii lui enorme de distrugere. Mult timp înainte de a se putea vede pe exteriorul copacului, buretele a destrămat deja miezul lemnului, reducând stabilitatea lui în mod considerabil și devalorizându-l. În stadiul final se ivesc cubulețe de lemn fărâmițânde maronii dovedind munca lui arhaică de distrugere. Această ciupercă este una dintre puținele care provoacă ca colonizator de foioase putregai brun, nefiind în stare de a exploata lignina. În plus, ea se dezvoltă mai departe pe trunchiuri atrofiate.[16]
Găina pădurii nu se consumă crud, pentru că poate provoca deranjări gastrointestinale. Exemplare tinere (carne moale, secretă un lichid la apăsare) gătite imită foarte bine gustul cărnii de pui și pot fi folosite în multe variații, la fel ca alte ciuperci comestibile: cu smântână, cu ouă, ca ciulama, crochete, budincă și volovan sau blanșate într-o salată cu vinegretă.[17] De asemenea, ele pot fi murate ca ghebele.[18]
Atenție! Ciupercile din specia Laetiporus sulphureus culese de pe copaci otrăvitori cum ar fi salcâmul sau tisa pot provoca otrăviri![16]
^ abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 568-569, ISBN 3-405-12116-7
^ abHans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 546-547, ISBN 978-3-440-14530-2
^Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 213, ISBN 978-3-8427-0483-1
^Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 613, ISBN 3-85502-0450
^Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 139
^Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 135
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 554-555 - 2, ISBN 3-405-12081-0
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2
.jpg)
.jpg)
_and_Trametes_gibbosa,_(Lumpy_Bracket,_D%3D_Buckeltramete_,_NL%3D_Witte_bultzwam)_at_a_Birch_tree_stump_at_Schaars_-_panoramio_(1).jpg)
