prix Montyon[*][[prix Montyon (group of four yearly awards of the French Academy)|]] () Saintour Prize[*][[Saintour Prize (prize from Académie française)|]] ()
Léon Brunschvicg (în pronunție franceză: [leɔ̃ bʁœ̃svik]; n. , Paris, Franța – d. , Aix-les-Bains, Savoie, Franța) a fost un filozof francez idealist. El a co-fondat Revue de métaphysique et de morale împreună cu Xavier Léon și Elie Halévy în 1893.
Viața
Între 1895 și 1900 a predat la Liceul Pierre Corneille din Rouen[10]. În anul 1897 și-a terminat teza sub titlul La Modalité du jugement. În 1909 el a devenit profesor de filosofie la Sorbona. El a fost căsătorit cu Cécile Kahn,[11] un important militant pentru dreptul de vot al femeilor în Franța, cu care a avut patru copii.
Forțat de către naziști să-și părăsească postul de la Sorbona, Brunschvicg a fugit în sudul Franței, unde a murit la vârsta de 74 de ani. În timp ce era ascuns, a scris studii despre Montaigne, Descartes, Pascal, care au fost tipărite în Elveția. A compus un manual de filozofie dedicat nepoatei sale adolescente intitulat Héritage de Mots, Héritage d'Idées, care a fost publicat postum, după eliberarea Franței. Reinterpretarea lui Descartes întreprinsă de el a devenit fundamentul pentru un nou idealism.
Brunschvicg a definit filosofia drept "autoreflecția metodică a minții" în care judecata joacă un rol central. Publicarea operei lui Brunschvicg a fost recent finalizată după ce materialele nepublicate ținute în Rusia au fost returnate familiei sale în 2001.
Lucrări (listă selectivă)
La Modalité du jugement, Paris, Alcan, 1897.
Spinoza et ses contemporains, Paris, Alcan, 1923.
L'idéalisme contemporain, Paris, Alcan, 1905.
Les étapes de la philosophie mathématique, Paris, Alcan, 1912.
L'expérience humaine et la causalité physique, Paris, Alcan, 1922.
Le progrès de la conscience dans la philosophie occidentale, Paris, Alcan, 1927.
La Physique au vingtième siècle, Paris, Hermann, 1939.
La Raison et la religion, Paris, Alcan, 1939.
Descartes et Pascal, lecteurs de Montaigne, Paris, La Baconnière, 1942.
Héritage de mots, héritage d'idées, Paris, PUF, 1945.
Agenda retrouvé, 1892–1942, Paris, Minuit, 1948.
La philosophie de l'esprit seize leçons professées en Sorbonne 1921-1922, Paris, PUF, 1949.
De la vraie et de la fausse conversion, Paris, PUF, 1950.
Lafrance, Jean-David: Physics and Metaphysics-"On the Relations of Intellectual Consciousness and Moral Consciousness" in The Philosophical Forum, 2006, Volume 37, Issue 1, pages 53-74.
