PROFILBARU.COM

Date personale
Jöns Jakob Berzelius

Născut	20 august 1779^[8]^[9]^[10]^[11]^[12] Väfversunda^⁠(d), Comitatul Östergötland, Suedia^[12]
Decedat	7 august 1848 (68 de ani)^[8]^[9]^[13]^[11]^[12] Adolf Fredriks parish^⁠(d), Comitatul Stockholm, Suedia^[14]
Înmormântat	Solna kyrkogård[*]^[15]^[16]
Căsătorit cu	Elisabet Johanna Poppius[*] (19 decembrie 1835–7 august 1848)
Cetățenie	Suedia^[14]
Ocupație	chimist autor de non-ficțiune[] cadru didactic universitar[] medic farmacist
Locul desfășurării activității	Stockholm^[17]
Limbi vorbite	limba suedeză^[13]^[18] limba franceză^[19]
Activitate
Domeniu	chimie
Instituție	Institutul Karolinska Universitatea Uppsala
Alma Mater	Universitatea Uppsala Katedralskolan[*]
Organizații	Societatea Regală din Londra Akademie gemeinnütziger Wissenschaften[] Academia Leopoldină Academia Regală Suedeză de Științe Academia Franceză de Științe Academia de Științe din Sankt Petersburg[] Svenska Akademien[] Academia Americană de Arte și Științe[] Academia de Științe din Berlin Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe Academia Regală Suedeză de Litere, Istorie și Antichități[] Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[] Bayerische Akademie der Wissenschaften[] Academia Regală de Medicină a Belgiei[] Academia de Științe din Torino[*]^[1]
Conducător de doctorat	Johan Afzelius
Doctoranzi	Friedrich Wöhler^[2] Nils Johan Berlin[]^[3] Heinrich Rose^[4] James Finlay Weir Johnston[]^[5] Lars Fredrik Svanberg[*] Carl Gustaf Mosander
Cunoscut pentru	Undersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen[*]
Premii	Medalia Copley (1836)^[6] Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[] Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh[] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[] membru străin al Royal Society[] (29 aprilie 1813)^[7] orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[] Ordinul Steaua Polară în grad de cavaler clasa a II-a[] (28 ianuarie 1815) kommendör av Vasaorden[*] (28 ianuarie 1821)
Modifică date / text

Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august 1779, Väfversunda^⁠(d), Comitatul Östergötland, Suedia – d. 7 august 1848, Adolf Fredriks parish^⁠(d), Comitatul Stockholm, Suedia) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie. La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie. În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

Biografie

Berzelius s-a născut la Väversunda, în Östergötland, din țara Suedia, la 20 august 1779. Acesta și-a pierdut ambii părinți încă de la o vârstă fragedă. În ciuda acestor fapte, el a fost îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan. Ulterior, el s-a înscris la Universitatea Uppsala, învățând între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal. Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician. În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor. Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802. După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm. Între anii 1808 și 1836, Berzelius lucrează cu Anna Sundström, care a lucrat ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al Societății Regale de Științe Suedeză. În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848.

Note

^ www.accademiadellescienze.it, accesat în 1 decembrie 2020
^ Genealogia matematicienilor, accesat în 3 septembrie 2018
^ IeSBE / Berlin, Nils-Iogan[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Genealogia matematicienilor, accesat în 3 septembrie 2018
^ Genealogia matematicienilor, accesat în 3 septembrie 2018
^ Award winners : Copley Medal (în engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în 30 decembrie 2018
^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 33
^ ^a ^b Jöns Jacob Berzelius, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Jöns Jakob Berzelius, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017
^ Jöns Jacob Berzelius, www.accademiadellescienze.it, accesat în 1 decembrie 2020
^ ^a ^b Jöns Jakob Berzelius, Gran Enciclopèdia Catalana
^ ^a ^b ^c Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Berzelius, Jacob, Sveriges dödbok 1830–2020[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), accesat în 4 ianuarie 2017
^ Jacob Berzelius (în suedeză) |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ „Jöns Jakob Berzelius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 martie 2015
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Discovery of the elements

Bibliografie

en Jorpes, J. Erik (1966). Jac. Berzelius: His Life and Work. Stockholm: Almquist and Wiksell.
Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări.
Jaime Wisniak (2000). „Jöns Jacob Berzelius A Guide to the Perplexed Chemist”. The Chemical Educator. 5 (6): 343–350. doi:10.1007/s00897000430a.
Paul Walden (1947). „Zum 100. Todestag von Jöns Jakob Berzelius am 7. August 1948”. Naturwissenschaften. 34 (11): 321–327. Bibcode:1947NW.....34..321W. doi:10.1007/BF00644137.
Holmberg, Arne (1933) Bibliografi över J. J. Berzelius. 2 parts in 5 vol. Stockholm: Kungl. Svenska Vetenskapsakademien, 1933–67. 1. del och suppl. 1–2. Tryckta arbeten av och om Berzelius. 2. del och suppl. Manuskript
Jorpes, J. Erik (1966) Jac. Berzelius – his life and work; translated from the Swedish manuscript by Barbara Steele. Stockholm: Almqvist & Wiksell, 1966. (Reissued by University of California Press, Berkeley, 1970 ISBN: 0-520-01628-9)
Partington, J. R. (1964) History of Chemistry; vol. 4. London: Macmillan; pp. 142–77