Clădirea Prefecturii județului Brașov din perioada interbelică. Clădirea-monument istoric, construită între anii 1881-1885 și situată pe Bulevardul Eroilor nr. 29, îndeplinește în prezent rolul de rectorat al Universității „Transilvania” din Brașov.Harta județului, cu dispunerea și denumirea plășilor, în anul 1938.
Până la reforma administrativă din anul 1925, teritoriul județului a corespuns vechiului comitat omonim. Avea o suprafață de 1.491 km². Ulterior, teritoriul său a fost mărit.
Până la reforma administrativă din 1925, Brașovul era împărțit în trei plăși, 23 de secretariate comunale – cărora le corespundeau 23 de comune rurale – și o comună urbană (Brașov).
Plasa Zârnești (cu reședința la Zârnești) cu comunele: Bran-Poartă, Fondata, Măgura, Moieciul de Sus, Moieciul de Jos, Peștera, Poiana Mărului, Predeal, Simon, Sohodol, Șirnea, Tohanul Nou, Tohanul Vechi și Zârnești.
În 1929, județul Brașov este organizat din nou în trei plăși[4]:
Potrivit descrierii aflată în Arhiva Statului din București, fondul Comisiei consultative heraldice, dosar nr. 14, stema județului se compune dintr-un scut cu fond roșu, având în centru Coroana de Oțel a României. Aceste simboluri semnifică extinderea autorității statului român asupra teritoriului ce, în Evul Mediu, era simbolizat printr-o coroană.
Economie
Ca județ de munte, agricultura a fost slab dezvoltată în Brașov. O bună parte a terenurilor județului erau acoperite de culturi de cartofi, iar în zonele deluroase erau plantate livezi. O îndeletnicire de seamă era și creșterea animalelor (vite cornute, porcine).
Industria județului se concentra în orașul Brașov. În 1925 acesta avea centre de producție în industria chimică, metalurgică, de construcții, alimentară, textilă, de mașini, farmaceutică și ușoară. Zonele înconjurătoare excelau în industria metalurgică, extractivă, de construcții, alimentară, textilă și ușoară. Orașul Brașov era, de asemenea, centrul principal de desfacere al județului, pentru produsele locale.
În 1925, în județ se aflau un liceu de stat pentru băieți și unul pentru fete, patru licee confesionale de băieți, un gimnaziu, șase școli medii, patru comerciale, o școală normală pentru educatoare, o școală de arte și meserii și o școală de stat pentru ucenici comerciali și industriali. Numărul școlilor primare de stat era 19 iar al celor confesionale 53 (din care române: 17 ortodoxe și 3 romano-catolice; germane: 2 romano-catolice și 18 lutherane; maghiare: 2 reformate și 10 lutherane; israelite: 1)
Populație
Recensământul din 1920 a numărat 101.953 persoane (adică aproximativ 68 locuitori/km²), dintre care 36.138 români, 33.584 unguri, 30.281 sași, 1.560 evrei, 390 alte naționalități.
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 168.125 de locuitori, din care: 49,9% români, 26,6% maghiari, 19,8% germani, ș.a.[5] Din punct de vedere confesional, 48,8% erau ortodocși, 27,8% lutherani, 9,9% romano-catolici, 7,6% reformați, 2,4% greco-catolici, 1,7% mozaici ș.a.[6]
