Jean-Jacques Dessalines

Jean-Jacques Dessalines
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Plaine-du-Nord, Nord⁠(d), Haiti Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani)[2][1][3] Modificați la Wikidata
Port-au-Prince, Haiti Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie-Claire Heureuse Félicité[*][[Marie-Claire Heureuse Félicité (Haitian empress)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiJacques Dessalines[*][[Jacques Dessalines (Imperial Prince of Haiti)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Haiti Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4] Modificați la Wikidata

Jean-Jacques Dessalines (în creola haitiană Janjak Desalin, n. , Plaine-du-Nord, Nord⁠(d), Haiti – d. , Port-au-Prince, Haiti) a fost un sclav negru din insula Hispaniola, conducător al luptei sclavilor din colonie, apoi împărat al Haiti, sub numele de Jacques I.

Biografie

Origini

Jean-Jacques Dessalines s-a născut la 20 septembrie 1758, la Grande-Rivière-du-Nord, în insula Hispaniola, într-o familie de sclavi negri.

Activitate

În tulburările din insulă, devenind locotenent al lui Toussaint Louverture, Jean-Jacques Dessalines a organizat răzvrătirea armatei din Saint Domingue[5] contra ordinii napoleoniene, combătându-i pe generalul mulatru André Rigaud[6] și pe generalul francez Charles Leclerc[7]. A reușit, în toamna anului 1803, să-i învingă pe francezi în bătălia de la Vertières. A alungat din insulă armata franceză napoleoniană, condusă de Rochambeau[8], iar la 1 ianuarie 1804, Dessalines proclamă independența statului Haiti. Haiti devine astfel primul stat independent al negrilor. Jean-Jacques Dessalines își ia titlul de guvernator general pe viață al Haiti.

Împărat al Haiti (1804-1806)

Jean-Jacques Dessalines, pentru a nu fi devansat de rivalul său Bonaparte, s-a proclamat împărat al Haiti, sub numele de Jacques I (Iacob I), după ce ordonase un masacru al albilor, în 1804. În calitate de împărat a hotărât masacrarea francezilor încă prezenți în Haiti și a urmat o politică de „caporalism agrar[9], destinată menținerii profiturilor în industria zahărului prin forță, fără sclavajul propriu-zis.

Sfârșitul vieții

Guvernarea sa a degenerat curând într-o tiranie insuportabilă. Jean-Jacques Dessalines a pierit în cursul unei revolte, la 17 octombrie 1806, la Pont-Rouge, în nordul orașului Port-au-Prince, asasinat de către colaboratorii săi Alexandre Pétion, Jean-Pierre Boyer, Yayou și André Rigaud. În acel moment, Henri Christophe se găsea în nord, altfel ar fi fost și el asasinat.

Aprecieri

  • Pentru cinstirea memoriei lui Jean-Jacques Dessalines, imnul național al statului Haiti are titlul La Dessalinienne.
  • Un oraș și un arondisment din Haiti îi poartă numele: Dessalines.
  • Numeroși autori haitieni i-au adus omagiul lui Dessalines, ca de exemplu Jean Métellus, L'Année Dessalines (Editions Gallimard, Paris, 1986).

Note

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Jean-Jacques Dessalines, SNAC, accesat în  
  3. ^ Jean-Jacques Dessalines, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Saint Domingue este principala colonie franceză din 1627 până la 1 ianuarie 1804, dată la care ea devine independentă, sub numele de Haiti.
  6. ^ André Rigaud (1761 - 1811) a fost unul dintre generalii revoluției haitiene, șeful partidului mulatrilor, opus lui Toussaint Louverture. A fost efemer șef al statului din sud, după obținerea independenței de către Haiti.
  7. ^ Charles Victor Emmanuel Leclerc, (născut la Pontoise, în 1772 - decedat în insula de la Tortue (insula Broaștei Țestoase), în apropiere de Saint-Domingue, în 1802), a fost un general francez al Primului Imperiu, soț al surorii lui Napoleon Bonaparte, Pauline Bonaparte.
  8. ^ Donatien-Marie-Joseph de Vimeur, viconte de Rochambeau, născut în 1755 și decedat în 1813, era un general al armatei napoleoniene.
  9. ^ Cum o numea Michel-Rolph Trouillot

Bibliografie

  • Nouveau Petit Larousse Illustré. Dictionnaire encyclopédique, Librairie Larousse, Paris, 1929.
  • Mic dicționar enciclopedic, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978.
  • Erwin Rüsch: Die Revolution von Saint Domingue, Hamburg, 1930 (Übersee-Geschichte, vol. 5)
  • C. L. R. James, Die schwarzen Jakobiner : Toussaint L’Ouverture und die San-Domingo-Revolution, Neues Leben, Berlin 1984
  • Franz Sundstral, Aus der schwarzen Republik: der Neger-Aufstand auf Santo Domingo oder die Entstehungs-Geschichte des Staates Haiti, Leipzig, 1903
Traducerea și adaptarea textelor omonime de la Wikipedia, în limbile franceză și engleză.

Legături externe

Vezi și

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!