Isaac Barrow

Isaac Barrow
Date personale
Născut	octombrie 1630[1] Londra, Regatul Angliei[2][3]
Decedat	4 mai 1677 (46 de ani)[4][5][6] Londra, Regatul Angliei[2]
Înmormântat	Catedrala Westminster[7]
Religie	anglicanism[*]​
Ocupație	teolog[*]​ matematician istoric al matematicii[*]​ fizician cadru didactic universitar[*]​ filozof
Limbi vorbite	limba engleză[8]
Activitate
Alma mater	Universitatea Cambridge[1] Trinity College[1] Felsted School[*]​[1] Charterhouse School[*][[Charterhouse School (English collegiate independent boarding school)|​]][1]
Organizație	Gresham College[*][[Gresham College (educational institution)|​]][1] Universitatea Cambridge[1]
Influențat de	Gilles Personne de Roberval
Premii	Membru al Societății Regale[*]​ (1663)[1]
Profesor pentru	Isaac Newton
Modifică date / text

Isaac Barrow (n. octombrie 1630 - d. 4 mai 1677) a fost matematician, filolog și teolog englez, celebru mai ales pentru contribuțiile în matematică în dezvoltarea calculului modern (calculul diferențial și integral - pe acea vreme domenii noi ale matematicii). Isaac Newton i-a fost student.

Biografie

• 1630: se naște la Londra
• urmează școlile din Charterhouse, apoi din Felstead
• 1648: absolvent al Universității Trinity College din Cambridge
• 1649: ocupă catedra de profesor universitar
• 1655: demis din funcție; fiind persecutat de Independenți
• este exilat și călătorește prin Franța, Italia, Constantinopol
• 1659: revine în Anglia
• 1660: este numit profesor de filologie greacă la Cambridge
• 1662: numit profesor de geometrie la universitatea din Gresham
• 1663: profesor la Cambridge
• 1669: își dă demisia în favoarea lui Isaac Newton, fostul său student
• 1672: devine Master la "Trinity College"

Opera

Barrow a fost precursorul lui Newton și Leibnitz în elaborarea bazelor calculului infinitezimal. S-a ocupat de așa-numita problemă inversă a tangentelor. De asemenea, este primul care a introdus noțiunea de coeficient unghiular. Mai mult, a demonstrat că, în fond, curbele geometrice sunt curbe cinematice.

Dar cea mai de seamă contribuție a sa constă în noua sa metodă de determinare a ariilor și tangentelor curbelor.

Barrow aplică metoda la curbele:

1. x² (x²+y²) = r²y²;
2. x³+y³ = r³;
3. x³+y³ = rxy, numită galanda
4. y = (r-x) tan πx/2r, cvadratricea
5. y = r tan πx/2r.

În geometria triunghiului i se atribuie inegalitatea lui Barrow.

Barrow s-a ocupat și de problema lui Alhazen, de dezvoltare a funcțiilor în serii infinite, de problema rezolvării ecuațiilor de gradul al III-lea pe cale grafică.

În domeniul fizicii, s-a ocupat de probleme legate de reflexia și refracția luminii, de studiul letilelor și a reconsiderat explicația carteziană a curcubeului.

Cea mai importantă scriere a sa este: Lectiones opticae et geometricae... (1669), în care a rezolvat geometric problema teoretică a formării imaginilor în lunetă etc.

De asemenea, Isaac Barrow a fost un bun traducător al lucrărilor de geometrie din antichitate.

1. ^ MacTutor History of Mathematics archive 
2. ^ Барроу Исаак, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​  |access-date= necesită |url= (ajutor)
3. IeL / Barro, Isaak[*][[IeL / Barro, Isaak (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
4. MacTutor History of Mathematics archive, accesat în 22 august 2017 
5. Isaac Barrow, Brockhaus Enzyklopädie 
6. Isaac Barrow, Gran Enciclopèdia Catalana 
7. Find a Grave 
8. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015