A urmat clasele primare la Școala primară de băieți nr. 5 Vasile Alecsandri din Iași, și cursul secundar (între 1914-1918) la Liceul Național. Încă din timpul când era elev a fost remarcat pentru caricaturile sale. Iosif Ross s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași, pe care nu a terminat-o.[2]
Iosif Ross a început să publice desene la Iași în 1917. În 1918 s-a stabilit la București, unde a urmat cursurile Facultății de Arhitectură între 1922 - 1926.[3]
S-a afirmat ca un caricaturist militant, mai ales pe teme politice și sociale. I s-au organizat numeroase expoziții și a călătorit mult după cel de-al Doilea Război Mondial.[3]
Viața particulară
Iosif Ross făcea parte din grupul de intelectuali evrei format din scriitorul Benjamin Fundoianu, gazetarul Filip Brunea-Fox, pictorul M. H. Maxy, Rodica Wechsler, sora lui Fundoianu, sociologul și criticul de film Siegfried Kracauer, etc.[4]
Fiica lui Iosif Ross, Lulu, era balerină la Operă și una dintre cele mai apreciate profesoare de la Liceul de Coregrafie, soția talentatului compozitor Ștefan Mangoianu.[4]
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, graficianului Iosif Ross i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[5]
Bibliografie
Dana Crișan, Alice Mocănescu, Petruța Murvai: Repertoriul graficii românești din secolul al XX-lea, litera R - volumul VI - București, Editura Muzeului Național de Artă al României, 2008, ISBN 978-606-8089-02-3 (Lucrarea cuprinde integral fondurile aflate în patrimoniul Cabinetului de desene și gravuri sub numele artiștilor indexați la litera R. Între cele 643 desene și gravuri ale acestui volum sunt incluse și caricaturile lui Iosif Ross)
^Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
