În tinerețe, Paschill a unificat societățile corale austriacă și germană din București într-o unică asociație „Deutscher Gesangverein Eintracht - Societatea corală germană Concordia”. De asemenea a condus societatea corală „Deutsche Liedertafel”.
Paschill era și un vestit profesor de pian și armonie. Între elevii săi s-au numărat Ionel Fernic și Dinu Lipatti, fiind cel dintâi profesor în copilăria acestuia.
La rugămintea lui Theodor Lipatti, în 1922 Josef Paschill a notat într-un caiet primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu Lipatti, exact cum le executa la pian, fără greș, micul autor de cinci ani. Caietul, care cuprinde 8 compoziții: 1. Le Printemps (Primăvara), 2. Chanson pour Grand Mère (Cântec pentru mama-mare), 3. Dorelina, 4. Triste séparation (Trista despărțire), 5. Marșul ștrengarilor, 6. Regrete, 7. Dulce amintire, 8. À ma bonne Surcea (Bonei mele, Surcea), se păstrează la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române.[1]
El s-a mai distins și în compoziție ca autor al unor romanțe care au rămas în patrimoniul de aur al muzicii ușoare românești, ca de exemplu „Sub vișinul înflorit” (text: Carol Scrob), În rariștea de lângă vii, Ce vrei? (cuvinte de I.Dorianu), Ochii tăi frumoși și limpezi.
A compus chiar și muzică sinagogală, ca de exemplu lucrarea „Maggen Avot” (1919), pe care a dedicat-o cantoruluievreu Arnold Wecker, în amintirea colaborării dintre cei doi la Templul Coral din București.
Iosif Paschill a armonizat și pregătit pentru tipar melodiile compuse de Vasilescu Vespasian (1889-1969).[2]
