Ion Pribeagu s-a născut sub numele Isac Lazarovici într-o familie de evrei din Sulița, județul Botoșani.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu-Buzău[1]. Sub acest pseudonim a debutat cu o scrisoare in versuri catre regele Carol I. [2].Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.[3]
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri, între altele pentru teatre, trupe artistice, reviste umoristice, le-a citit și la radio. În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase.Este autorul versurilor românești ale cunoscutei melodii „Zaraza”.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.[4]
Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de creațiile pe care el însuși le-a intitulat "impertinente".
În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
A murit la Tel Aviv în 1971.
Volume (selecție)
Antume
Picante, București, Depozitul General, Librăria Alcalay, 1912; poezii umoristice semnate Ion Palavră.
Vârfuri de spadă, București, Depozitul General, Librăria A.A. Stănciulescu, 1915; ediția a 2-a, București, Atelierele Facla, 1916;
București-Iași
Hodoronc-Tronc
București noaptea,București, Tipografia „Cartea de Aur”, 1922;
Strofe ștrengare, București, Tipografia „Cartea de Aur”, 1930;
Scopul scuză mijloacele
Umoristice, București, 1934;
Miere și venin, București, Tipografia Mihai Eminescu, 1934;
Anecdote după timp, București, Editura „Cultura Poporului”, 1939;
Camuflate
Almanah
Almanahul Ion Pribeagu, București, Imprimeria „Tiparul Universitar”, 1945;
Puncte de foc, Tel Aviv, Tipografia Graphicon, 1963;
