Ion Dodu Bălan

Ion Dodu Bălan
Date personale
Născut	5 octombrie 1929[2][3][4] Vaidei, România
Decedat	6 mai 2018 (88 de ani)[2][1][3]
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]​ cadru didactic universitar[*]​ poet istoric literar[*]​ scriitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist Român[1]
Membru al C.C. al P.C.R.
Modifică date / text

Ion Dodu Bălan (n. 5 octombrie 1929, Vaidei, Romos, Hunedoara, România – d. 6 mai 2018) a fost un autor, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Studii

A urmat cursurile liceului din Orăștie, fiind apoi elev la Liceul „Sfântul Sava” din București. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A devenit doctor în filologie în 1968.

Biografie

A debutat editorial cu studiul „Influențe folclorice în poezia noastră actuală” (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971), lucrare de referință, a cărei ediție a doua a fost premiată de Academia Română. A lucrat în redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Între 1971-1977 a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR.^[5]

Este unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. Din octombrie 1989 până în decembrie 1989 a fost rector al Universității din București și pentru mai mulți ani șeful catedrei de Limba și Literatura Română din cadrul aceleiași Universități. Ion Dodu Bălan a fost membru în Partidul Comunist Român și membru al Comitetului Central.

Din 2012 pana in 2015 a fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret”.^[6]

Lucrări

Volume publicate

• 1955 - Influențe folclorice în poezia noastră actuală, ESPLA, București;
• 1964 - Delimitări critice, EPL, București;
• 1966 - Octavian Goga, Editura Tineretului, București;
  • 1971 - „Octavian Goga”, ed. a II-a, Editura Minerva, București,
  • 1975 - „Octavian Goga”, ed. a III-a, București,
• 1966 - Valori literare (Eseuri asupra literaturii române), EPL, București,;
• 1968 - Condiția creației. Portrete, EPL, București;
• 1971 - Cuvintele au cuvântul, Editura Junimea, Iași;
• 1972 - Ethos și cultură sau vocația tinereții, Editura Albatros, București;
• 1974 - „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris;
• 1974 - „Copilăria unui Icar”^[7], București;
• 1975 - „Artă și ideal”, București, 1975; „În focarul timpului”, București, 1977; „Neliniștea fântânii”, București, 1978; „Constelații diurne”, București, 1979; „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981; ed. (Aron Cotruș), București, 1995; „Arbori pentru veșnicii”, București, 1981; „Țara omeniei și oamenii săi”, București, 1983; „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, București, 1985; „Pietre pentru templul lor”, București, 1985; „Peisaj interior”, București, 1986; „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, București, 1986; „Repere critice”, București, 1988; „Momente ale liricii românești în secolul XX”, București, 2000.

Ediții (în calitate de coordonator sau editor)

• 1956 - Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefață, editor, București,
• 1956 - Mihai Eminescu, „Literatura populară”, prefață, editor, București,
• 1959 - Spiridon Popescu, „Pagini alese”, prefață, editor, București, 1959; „Moș Gheorghe la expoziție”, pref., edit., București, 1962; „Miorița. Balade populare”, pref., edit., București, 1961; I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., București 1961; Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., București, 1963; G. Coșbuc, „Balade și idile”, pref., edit., București, 1964; Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., București, 1967-1972; „Precursori”, introd., edit., București, 1989; Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanu”, postfață, edit., București, 1973; Barbu Nemțeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., București, 1973; „Cartea înțelepciunii populare”, pref., edit., București, 1974; St. O. Iosif, „Poezii”, București, 1975; Panait Cerna, „Poezii”, postfață, edit., București, 1976; Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., București, 1984; „Două Siberii”, pref., edit., București, 1997; Aron Cotruș, „Versuri”, postfață, edit., București, 1985.

Note

1. ^ http://evz.ro/a-murit-ion-dodu-balan.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
2. ^ Ion Dodu Bălan, Autoritatea BnF 
3. ^ Bălan Ion Dodu, VIAF ID[*][[VIAF ID (identifier for the Virtual International Authority File database)|​]]  |access-date= necesită |url= (ajutor)
4. Ion Dodu Bălan, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017 
5. O epistolă necunoscută a lui Marin Preda Arhivat în 31 august 2016, la Wayback Machine., anul 2010, numărul 18, Nicolae Scurtu, România Literară, accesat la 18 iunie 2013
6. „Cadre didactice”. Accesat în 30 septembrie 2012.  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
7. A nu se confunda cu filmul francez Copilăria lui Icar.

Bibliografie

• Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).

Legături externe

• Ion Dodu Bălan: Oamenii au înfățișarea locurilor în care s-au născut, 12 iulie 2008, Amos News
• „Pe patul de moarte, Nicolae Labiș era îmbrăcat tot în gips, alb ca un înger” | Ștefan Mitroi, 17 iunie 2013, Adevărul
• Valeriu Râpeanu: La despartirea de Ion Dodu Balan, cel care a crezut in perenitatea culturii romane Arhivat în 10 mai 2018, la Wayback Machine. Curierul Național, 10 mai 2018