Ioan Ilcuș (n. , Rășinari, Austro-Ungaria – d. ) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de ministru al apărării în anii 1939-1940.
Biografie
Cariera militară
S-a născut la 22 februarie 1882 în satul Rășinari din Transilvania, ca fiul al țăranului Șerban Ilcuș (1855-1944) și al soției sale, Paraschiva (1864-1937). A urmat studii militare în Austro-Ungaria, pe care le-a absolvit în 1904. A fost ofițer în armata austro-ungară. La 1 aprilie 1916 s-a mutat în România, unde a fost încorporat în Armata Română cu gradul de maior. A devenit locotenent-colonel la 1 septembrie 1917.
Grade: sublocotenent - 01.09.1902, locotenent -, căpitan - (primit din armata austro-ungară cu vechimea și gradul) maior - 01.04.1916, locotenent-colonel - 01.09.1917, colonel - 01.04.1920, general de brigadă - 10.05.1931, general de divizie - 25.12.1937; demisionează la data de 06.06.1940.
Lt. col. Ilcuș a fost participat în calitate de delegat al legiunii române din comitatul Sibiu la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în timp ce tatăl său, Șerban Ilcuș, a fost delegat al reuniunii meseriașilor români din Rășinari.
A absolvit apoi Școala Superioară de Război. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1932-1933). A devenit apoi general în armata regală română, șef de stat major, ministru al apărării (21 septembrie 1939 - 4 iulie 1940) și comandant al Armatei a 4-a (19-22 septembrie 1940).
A fost trecut în retragere prin decretul-lege nr. 3.094 din 9 septembrie 1940 al generalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român și președinte al Consiliului de Miniștri, împreună cu mai mulți generali considerați a fi apropiați fostului rege Carol al II-lea și acuzați că, în calitate de înalți comandanți militari, s-ar fi comportat necorespunzător în împrejurările dramatice din vara anului 1940.[2][3] Decretul-lege prevedea scoaterea mai multor generali din cadrele active ale armatei cu următoarea justificare: „având în vedere că următorii ofițeri generali au săvârșit acte grave de incapacitate, demoralizând prin fapta lor prestigiul oștirii și elementarele comandamente ale răspunderii de ostaș. Având în vedere că prin lingușiri și metode incompatibile cu demnitatea de ostaș au ocupat înalte comandamente, încurajând apoi neseriozitatea și lipsa demnității ofițerești; Având în vedere că prin incapacitatea acestor ofițeri generali s'a ajuns la decăderea oștirii și la acte grave prin pierderea granițelor; Socotind că Națiunea trebue să primească exemplul datoriei și al răspunderii prin sancționarea celor care s'au făcut vinovați de aceste abateri”.[2]
A avut domiciliu forțat în timpul regimului antonescian. Efectele decretului-lege au fost anulate la 1 septembrie 1944, după Lovitura de stat din 23 august 1944, iar generalul Ilcușu a fost reintegrat în drepturi începând cu data trecerii sale în retragere.[3] Printr-un alt decret din 1 septembrie 1944 a fost trecut însă în rezervă pentru limită de vârstă, începând cu data de 2 februarie 1943.[4]
Detenția și moartea
A locuit o perioadă în satul natal Rășinari, într-o casă de pe strada Popilor nr. 1314. Ioan Ilcuș a foast arestat în 1950. La 20 aprilie 1953, Ioan Ilcuș a fost arestat de către organele de securitate din București. A fost transferat în 3 martie 1954 la închisoarea Sighet, unde a fost deținut mai mulți ani, în care a suferit de boli de ficat și de rinichi. În timpul detenției de la Sighet, Ioan Ilcuș a fost, pentru o perioadă, coleg de celulă cu episcopul greco-catolic Alexandru Todea. Ioan Ilcuș a decedat în închisoare.[5]
A fost căsătorit cu Maria, cu care a avut un fiu, Ionel Horia Ilcuș.
^Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.
^ abDecretul-lege nr. 3.094 din 9 septembrie 1940 al Conducătorului Statului Român relativ la scoaterea din cadrele active ale armatei, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 210 din 10 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.306.
^ abDecretul regal nr. 1.649 din 1 septembrie 1944 referitor la generali reintegrați în drepturi, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 205 din 6 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.248.
^Decretul regal nr. 1.652 din 1 septembrie 1944 pentru trecere din oficiu din pozițiunea de activitate în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 205 din 6 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.248.
^Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
