Histologie

Histologie (1950)

Histologia (din limba greacă histos- țesut și logos- cunoaștere) este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul dezvoltării, structurii și al funcțiilor țesuturilor organice.

Este o disciplină legată organic de anatomie. Anatomia macroscopică studiază structura organelor până la limita vizibilității cu ochiul liber (sau eventual cu lupa). Histologia- ca noțiune în sens larg- cuprinde studiul celulei (citologia), al țesuturilor (histologia în sens restrâns) și studiul organelor (anatomia microscopică), totul efectuat cu ajutorul microscopului optic sau a celui electronic.

Istoria

• Primul care începe să studieze țesuturile este medicul arab Avicenna;
• În 1665, Robert Hooke observă țesutul la microscop și în lucrarea sa, Micrographia, îi descrie organizarea introducând noțiunea de celulă.^{[necesită citare]}
• În secolul al XVII-lea, Marcello Malphigi a studiat atent țesuturile la microscop și a publicat lucrarea De viscerum structura exercitatio (Bologna, 1666), fiind considerat părintele acestei discipline;^{[necesită citare]}
• Sfârșitul sec al XVIII-lea, M. F. Bihat scrie Tratatul despre țesuturi. Prin această lucrare Bihat pune bazele unei noi discipline în cadrul științelor zoologice. Această nouă disciplină era histologia. Bihat cercetează organele corpului animal și constată că toate organismele sunt alcătuite din țesuturi. Fiecare țesut are o structură aparte și caracteristică. El face o clasificare a țesuturilor descriind 21 de tipuri. Dintre aceste tipuri de țesuturi, multe sunt recunoscute și astăzi: țesutul osos, muscular, nervos, cartilaginos, glandular, etc. (1)
• Termenul de histologie a fost introdus mai târziu de către R. Owen, în anul 1844. (1)
• În 1838 este emisă Teoria celulară;

Bibliografie

• 1. Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura științifică – București 1961