Hirundo

Hirundo
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Hirundinidae
Gen: Hirundo
Linnaeus, 1758
Specia tip
Hirundo rustica (rândunica de hambar)
Linnaeus, 1758
Specii

vezi în text

Modifică text Consultați documentația formatului

Hirundo este un gen de păsări din familia Hirundinidae (rândunele și lăstuni). Numele genului este cuvântul latin pentru rândunică.[1] Acestea sunt rândunelele tipice, inclusiv rândunica de hambar răspândită peste tot. Multe dintre acest grup au spatele albastru, fața roșie și uneori pe ceafă sau târtiță, iar părțile inferioare sunt albicioase sau rufescente. Având cincisprezece specii, acest gen este cel mai mare din familia sa.

Taxonomie

Genul Hirundo a fost introdus în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în cea de-a zecea ediție a Systema Naturae.[2] Numele genului este cuvântul latin pentru rândunică.[3] Linnaeus a inclus opt specii în gen și dintre acestea William Swainson a desemnat rândunica de hambar (Hirundo rustica) ca specie tip.[4][5]

Specii existente

Genul conține cincisprezece specii. Secvența liniară se bazează pe două studii filogenetice moleculare publicate în 2005 și 2018.[6][7][8]

Imagine Denumire comună Denumire științifică Distribuție
Rândunică cu burtă ruginie Hirundo nigrorufa Angola, Republica Democratică Congo și Zambia.
Rândunică albastră Hirundo atrocaerulea din Africa de Sud până în Tanzania
Rândunică cu aripi pătate Hirundo leucosoma Benin, Burkina Faso, Camerun, Coasta de Fildeș, Gambia, Ghana, Guinea, Guinea-Bissau, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone și Togo.
Rândunică cu coadă albă Hirundo megaensis Oromia, Etiopia.
Rândunică cu piept perlat Hirundo dimidiata sudul Africii din Angola, sudul Congo și Tanzania spre sud.
Rândunică de Pacific Hirundo tahitica sudul Asiei și insulele din Pacificul de Sud.
Rândunică de deal Hirundo domicola sudul Indiei și Sri Lanka.
Rândunică australiană Hirundo neoxena Australia și insulele din apropiere
Rândunică cu gât alb Hirundo albigularis sudul Africii din Angola și Zambia spre sud până la Cap în Africa de Sud.
Rândunică cu coadă lungă Hirundo smithii sudul Africii și sud-estul Asiei.
Rândunică albastră cu gât alb Hirundo nigrita Angola, Benin, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Congo, Republica Democratică Congo, Coasta de Fildeș, Guineea Ecuatorială, Gabon, Ghana, Guineea, Guineea-Bissau, Liberia, Nigeria, Sierra Leone și Uganda.
Rândunică de hambar Hirundo rustica America de Nord și de Sud, cea mai mare parte a Africii în afară de Deșertul Sahara, cea mai mare parte a Eurasiei în afară de nordul Siberiei și nordul Australiei.
Rândunică de Angola Hirundo angolensis Angola, Burundi, Republica Democratică Congo, Gabon, Kenya, Malawi, Namibia, Rwanda, Tanzania, Uganda și Zambia.
Rândunică cu gușă roșie Hirundo lucida Africa de Vest, Bazinul Congo și Etiopia.
Rândunică de savană Hirundo aethiopica Benin către Burkina Faso, Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Republica Democrată Congo, Coasta de Fildeș, Eritreea, Etiopia, Ghana, Guineea, Israel, Kenya, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Somalia, Sudan, Tanzania, Togo, Uganda

Specii extincte

Există cel puțin două specii fosile incluse în acest gen:

  • †Hirundo gracilis (Miocen târziu în Polgardi, Ungaria)[9]
  • †Hirundo major (Pliocen în Csarnota, Ungaria)[9]

Distribuție și habitat

Toate speciile se găsesc în Lumea Veche, deși una, rândunica de hambar, este cosmopolită, întâlnită și în America.

Galerie

Note

  1. ^ Jobling, James A (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 193. ISBN 978-1408125014. 
  2. ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 191. 
  3. ^ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 193. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  4. ^ Swainson, William John (). On the Natural History and Classification of Birds. 2. London: John Taylor. p. 340. 
  5. ^ Dickinson, E.C.; Christidis, L., ed. (). The Howard & Moore Complete Checklist of the Birds of the World. 2: Passerines (ed. 4th). Eastbourne, UK: Aves Press. p. 479. ISBN 978-0-9568611-2-2. 
  6. ^ Sheldon, Frederick H.; Whittingham, Linda A.; Moyle, Robert G.; Slikas, Beth; Winkler, David W. (aprilie 2005). „Phylogeny of swallows (Aves: Hirundinidae) estimated from nuclear and mitochondrial DNA sequences”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 35 (1): 254–270. doi:10.1016/j.ympev.2004.11.008. ISSN 1055-7903. PMID 15737595. 
  7. ^ Silva, Thilina N. de; Fernando, Sumudu W.; Robbins, Mark B.; Cooper, Jacob C.; Fokam, Eric B.; Peterson, A. Townsend (). „Recognition of a new generic-level swallow taxon from central Africa”. Journal of Avian Biology (în engleză). 49 (9): e01698. doi:10.1111/jav.01698. ISSN 1600-048X. 
  8. ^ „Taxonomic Updates – IOC World Bird List” (în engleză). Accesat în . 
  9. ^ a b Kessler, E. (2013). Neogene songbirds (Aves, Passeriformes) from Hungary. Hantkeniana Budapest 8: 37-149.

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!