Groupe Union Défense

Groupe Union Défense
AbreviereGUD  Modificați la Wikidata
PredecesorOccident[*][[Occident (French far-right militant political group)|​]]  Modificați la Wikidata
SuccesorBastion Social
Înființare1968
Desființare2017
TipUniune studențească de extremă-dreapta
SediuUniversitatea Panthéon-Assas
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Groupe Union Défense (denumirea inițială Groupe Union Droit; GUD) a fost o uniune studențească franceză de extremă-dreapta. GUD își avea sediul în Universitatea Panthéon-Assas,[1][2][3] o renumită facultate de drept din Paris.

Istorie

Înființată ca organizație de tineret fundamentată pe principii anticomuniste și de extremă-dreapta, aceasta a început de la mijlocul anilor 1980 să adopte ideologii specifice poziției a treia.[4]

GUD a fost înființat în 1968 sub denumirea Union Droit la Universitatea Panthéon-Assas de Alain Robert, Gérard Longuet,[5] Gérard Ecorcheville și membri ai mișcării politice Occident⁠(d). Membrii GUD au participat la înființarea Ordre Nouveau⁠(d) în 1969.[6] Pe parcursul anilor 1970 și la începutul anilor 1980, GUD a publicat lunar o satiră intitulată Alternative.[6]

Pe 9 mai 1994, Sébastien Deyzieu și-a pierdut viața în urma unor altercații cu forțele de ordine⁠(d).[7][8] Ca urmare a acestui eveniment, unele grupuri naționaliste au format o asociație numită Comité du 9-Mai (C9M) care organizează marșuri comemorative anuale în Paris pe 9 mai.[9][10]

În 1998, grupul s-a alăturat organizațiilor Jeune Résistance și Union des cercles résistance - fracțiuni ale Nouvelle Résistance⁠(d) - și au înființat grupul politic Unité Radicale⁠(d). Acesta a fost desființat[11][12] după tentativa eșuată de asasinare⁠(d) a președintelui Jacques Chirac.[13]

În 2004, GUD s-a reorganizat sub denumirea Rassemblement étudiant de droite,[14] iar în 2017, membrii GUD au ocupat o clădire în Lyon și au înființat mișcarea politică Bastion Social⁠(d).[15][16][17]

Cultură

Simbolul Groupe Union Défense este crucea celtică și banda desenată șoareci negri (în franceză rats noirs).[18][19]

Unele formații de rock identitaire français⁠(d) sunt asociate cu acest grup.[20][21][22]

Note

  1. ^ Philippe ROCHETTE. „L'université en Ile-de-France (4) Paris-II Assas, la longue marche vers le centre droit”. Accesat în . 
  2. ^ Olivier Faye, Abel Mestre și Caroline Monnot. „Avec "Assas Patriote", l'extrême droite tente de reprendre pied à Paris-II Panthéon-Assas”. Accesat în . 
  3. ^ Philippe Romain. „Élections à Assas: le GUD tente de reprendre pied”. Accesat în . 
  4. ^ „L'Odyssée des Rats noirs : voyage au coeur du GUD”. Accesat în . 
  5. ^ Nicolas Lebourg, « Une ligne vraiment très droite », Politis, no 1143, semaine du 10 au 16 mars 2011, p. 8-9.
  6. ^ a b „GROUPE UNION ET DÉFENSE (GUD)”. Accesat în . 
  7. ^ Olivier Faye, Abel Mestre și Caroline Monnot. „L'extrême droite radicale tente une sortie sur le social, le 9 mai”. Accesat în . 
  8. ^ Jacques Leclercq, « Comité du 9-Mai », Droites conservatrices, nationales et ultras : Dictionnaire 2005-2010, L'Harmattan, p. 124.
  9. ^ „COMMÉMORATION SÉBASTIEN DEYZIEU ( C9M )”. Accesat în . 
  10. ^ „C'était un 9 mai : mort de Sébastien Deyzieu”. Accesat în . 
  11. ^ Christophe Bourseiller, "Les risques de la spirale", in: Maxime Brunerie/Christian Rol, Une vie ordinaire, Paris: Denoël, 2011, 224 p., p. 8-15.
  12. ^ Jon Henley. „Would-be assassin rooted in hard right”. Accesat în . 
  13. ^ BBC. „Chirac escapes lone gunman's bullet”. Accesat în . 
  14. ^ „Du côté obscur de la droite”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Lyon : le Gud squatte un immeuble pour venir en aide aux Français dans le besoin”. Accesat în . 
  16. ^ Daphné Gastaldi, à Lyon. „A Lyon, le GUD expulsé de son squat”. Accesat în . 
  17. ^ MALIA COUTAND. „À Lyon, le GUD réquisitionne un bâtiment pour aider les Français”. Accesat în . 
  18. ^ „El otro Mayo del 68: la contrarrevolución de la rata negra”. Accesat în . 
  19. ^ „LA RATA NEGRA, LA MASCOTA DEL NEOFASCISMO EUROPEO QUE SURGIÓ DE MAYO DE 1968”. Accesat în . 
  20. ^ „Une musique groupusculaire : le rock identitaire français”. Accesat în . 
  21. ^ Dominique Albertini și Jonathan Bouchet-Petersen. „GUD, Génération identitaire, Action française... leurs racines, leurs méthodes”. Accesat în . 
  22. ^ „LE ROCK IDENTITAIRE FRANÇAIS (5) CHAPITRE III : LES ACTEURS DU RIF : LES GROUPES”. Accesat în . 

Bibliografie

  • Frédéric Chatillon, Thomas Lagane et Jack Marchal (dir.), Les Rats maudits. Histoire des étudiants nationalistes 1965-1995, Éditions des Monts d'Arrée, 1995, ISBN 2-911387-00-7.
  • Roger Griffin, Net gains and GUD reactions: patterns of prejudice in a Neo-fascist groupuscule, Patterns of Prejudice, vol. 33, n°2, 1999, p. 31-50.
  • Collectif, Bêtes et méchants. – Petite histoire des jeunes fascistes français, Paris, Éditions Reflex, 2002, ISBN 2-914519-01-X.

Legături externe

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!