Numele binomial hotărât este Boletus applanatus, determinat de renumitul micolog suedez Christian Hendrik Persoon în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1800.[7]
Apoi, în 1889, botanistul francez Narcisse Théophile Patouillard a tarsanferat specia la genul Ganoderma sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 5 al jurnalului micologic Bulletin de la Société Mycologique de France,[8] fiind și numele curent valabil (2024).
Corpul fructifer: are o dimensiune de 10-60 cm, este de înălțime inferioară (în stadiu vremelnic bombat), în formă de evantai sau consolă, brăzdat sau neregulat, rar regulat precum ușor zonat, acoperit de un strat uniform, fragil, de culoare brună ca de scorțișoară, mort adesea gri-albăsttrui. Trama fibroasă este brun-roșcată străbătută de dungi albe. Marginea mată este albicioasă atât timp cât ciuperca crește (peste mai mulți ani).
Tuburile și porii: sporiferele sunt brun-ruginii, scurte (0,5-2 cm), la bătrânețe laminate și de asemenea cu dungi albe. Porii pe partea inferioară sunt foarte mici (4-6 per mm), rotunzi, de culoare albă până crem, câteodată ușor rozalii.
Piciorul: Tija lipsește la această specie.
Carnea: este deosebit de scorțoasă, la început ca de plută și câlțoasă ca apoi să devină lemnoasă. Ciuperca are în tinerețe un miros de ciuperci și ușor amărui, devenind la maturitate inodoră. Gustul este moderat dulce.[5][6] Deseori se pot observa gale pe fața inferioară a băcăliei de fag, cauzate înțepăturii muștei de ciuperci Aganthomyia wankowiczi (pentru a depune ouăle ei). Ele apar doar pe acest burete și sunt, prin urmare, o caracteristică suplimentară bună pentru identificarea speciei.
Caracteristici microscopice: are spori ovoidali, netezi, tociți și brun-roșcați, având o mărime de 6,5-9 x 5-7 microni. [14]
Din cauza tramei lemnoase, Ganoderma applanatum nu este comestibilă.
În medicina tradițională chineză brățara artistului este folosită ca ciupercă medicinală. Ingredientele active sunt în primul rând triterpenoidele și acizii ganoderici conținute. Buretele se prescrie pulverizat sau în formă de extract. Se presupune că eficacitatea se realizează doar după o perioadă lungă de ingerare. Gama de aplicații este foarte largă, de la protecția împotriva răcelilor până la efecte anticarcinogene. În Uniunea Europeană, tratamentul nu este recunoscut, pentru că efectul nu se poate dovedi științific.[26]
Datorită colorării permanente al stratul porilor prin atingere sau violare (la exemplare mai tinere), artiștii au descoperit de mult funcția posibilă de pânză de desen, între alții Corey Corcoran care gravează cu multă răbdare peisaje, situații si diverse scenarii pe suprafața moale a materialului natural cu un rezultat adevărat spectaculos.[27] Nu fără motiv babița este denumită în engleză artist's bracket (brățara artistului) sau artist's conk (scoica artistului).[28]
^ abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7
^ abHans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 538-539, ISBN 978-3-440-14530-2
^Christian Hendrik Persoon: „Observationes mycologicae. Seu descriptiones tam novorum, quam notabilium”, vol. 2, Editura Gessneri, Usteri et Wolfii, Leipzig (Lipsiae) și Lucerna 1799[ (1800], p. 2
^Narcisse Théophile Patouillard: „Ganoderma applanatum”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 5, Paris 1889, p. 67
^Friedrich Wilhelm Wallroth: „Flora Cryptogamica Germaniae”, vol. 2, Editura Schrag, Nürnberg 1833, p. 591
^Gillet: „Les Hyménomycètes ou Description de tous les Champignons qui Croissent en France”: Editura Ch. Thomas – Imprimeur de la Préfecture, Alençon 1878, p. 686
^Lucien Quélet: „Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 171
^Petter Adolf Karsten: „Elfvingia applanata”, în: „Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk”, vol. 48, Helsinki 1889, p. 334
^Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 904, ISBN 3-468-07202-3
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 494-495, ISBN 88-85013-37-6
^Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 139
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 532-533, ISBN 3-405-12081-0
^Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007, p. 342-343
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 496-497, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 492-493, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 550-551, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 498-499, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 502-503, ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 560-561, ISBN 3-405-12116-7
^Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 135
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 566-567, ISBN 3-405-12116-7
_white_spores_and_causes_white_rot._Can_be_recognized_by_bruising_red_-_panoramio.jpg)
_white_spores_and_caused_whiterot,_at_a_fallen_birch_at_Hoge_Veluwe_-_panoramio.jpg)
,_brown_spores_and_causes_white_rot,_as_seen_at_3_October_at_Wageningen_-_panoramio.jpg)
.jpg)
_-_geograph.org.uk_-_982828.jpg)
.jpg)
