Géza Domokos

Géza Domokos
Politicianul Géza Domokos
Date personale
Nume la naștere	Géza Domokos
Născut	18 mai 1928 Brașov, România
Decedat	27 iunie 2007 (79 de ani) Târgu Mureș, România
Cetățenie	România  Ungaria
Etnie	maghiară
Ocupație	politician scriitor
Limbi vorbite	limba română limba maghiară limba rusă
Membru al Biroului Comitetului Central al UTC
În funcție 1956 – 1966
Membru Supleant al Comitetului Central al PCR
În funcție 12 august 1969 – 22 noiembrie 1984
Director fondator al Editurii Kriterion
În funcție 1969 – 1990
Primul președinte al UDMR
Deputat al UDMR
În funcție 1990 – 1992
Premii	1. Ordinul Steaua României 2. Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a
Partid politic	Partidul Comunist Român, Consiliul Frontului Salvării Naționale, UDMR
Alma mater	1. Institutul de Literaturã „Maxim Gorki“ din URSS 2. Universitatea Politicã și de Conducere
Cunoscut pentru	Primul președinte al UDMR-ului
Profesie	scriitor, politician comunist
Modifică date / text

Géza Domokos (n. 18 mai 1928, Brașov – d. 27 iunie 2007, Târgu Mureș)^[1] a fost un scriitor și om politic român de etnie maghiară. Géza Domokos a fost decorat de trei ori pentru activitatea sa în timpul regimului comunist. A fost primul președinte al UDMR, deputat în legislatura 1990-1992,^[2] ales în județul Covasna pe listele formațiunii pe care a prezidat-o.

A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984). Din 1971 a fost vicepreședintele Consiliului Național al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din București.^[2] În urma revoluției din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.

A fost un susținător al autonomiei regionale, în acord cu cerințele UE.^[2]

„De scris a scris ca vechii ardeleni: fără înflorituri, sobru, exact, clar, inteligibil. Ca scriitor a fost continuator al memorialiștilor transilvăneni, în rând cu Apor Péter și Mikes Kelemen. La o primă lectură, frazele sale pot părea seci, dar sunt doar ferme. După mai mulți ani, am recitit memorialistica sa, și în timp ce metaforele frumoase și colorate ale altora s-au dovedit repede alterabile, scrierile sale parcă cresc în consistență, parcă este tot mai valabil și ceea ce a așternut pe hârtie despre dilemele politicii cotidiene. Își critică, dar nu-și insultă adversarii, încearcă să-și înțeleagă inclusiv dușmanii.”

—Din discursul comemorativ rostit de Béla Markó la înmormântarea lui Géza Domokos

Distincții

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[3]
• Ordinul Steaua României în grad de Ofițer (2004)^[2]

Note

1. ro Membrii CC al PCR
2. ^ Domokos Géza a încetat din viață^{[nefuncțională]} covasnamedia.ro, accesat 2008-06-29
3. Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 9.

Legături externe

• Anunțul decesului lui Géza Domokos, pe pagina UDMR (lb. română) Arhivat în 25 martie 2008, la Wayback Machine.
• Necrologul lui Géza Domokos, în cotidianul Népszabadság (lb. maghiară)