Mama și tatăl său au murit în 1905, respectiv 1908, iar Franciscol Alonso a decis să se mute la Madrid pentru a se concentra pe creația lirică,
În 1913 a lansat prima sa lucrare de succes El bueno de Guzmán împreună cu libretistul și compozitorul Enrique García Álvarez(d).
Caricatură de {{Ill-wd|Q2882735|3=Tovar}} într-o serie de La Novela Teatral (1922)
A trebuit să aștepte până în 1916 pentru primul său succes cu adevărat mare cu revistaMúsica, luz y alegría. În 1918 a lansat în premieră fantezia comic-lirică De Madrid al Infierno, cu chotisul Oye Nicanora. El a dat dovadă de o mai mare maturitate în aranjamentele sale orchestrale în lucrarea sa din 1919 Las corsarias care a obținut un mare succes și popularitate.
În 1924 a înregistrat o serie de succesei, începând cu La linda tapada, urmată de La bejarana În această perioadă a fost inspirat mai ales din folclorul diferitelor regiuni ale Spaniei în același an a prezentat premiera La calesera într-o atmosferă madrilenă urmat de La parranda, cu o atmosferă murciană, și La picarona (1931), cu un mediu segovian.
În 1931 a înregistrat cel mai mare succes în domeniul revistei cu Las Leandras, scris special pentru vedeta Celia Gámez.
După Războiul Civil, publicul nu mai era atras de zarzuele, deși Alonso a mai prezzentat câteva cum ar fi Manuelita Rosas și La zapaterita, De aceea, composzitorul s-a îndreptat spre operete și comedii muzicale
