Fluturaș de stâncă

Fluturaș de stâncă
Fluturașul de stăncă (Tichodroma muraria)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Sittidae
Subfamilie: Tichodrominae
Swainson, 1827
Gen: Tichodroma
Illiger, 1811
Specie: T. muraria
Nume binomial
Tichodroma muraria
(Linnaeus, 1766)
Arealul speciei.
Sinonime
  • Certhia muraria
Modifică text Consultați documentația formatului
Fluturașul de stâncă după Naumann (1897)[2] 1. Masculul în penaj de vară - sus (bărbia, guşa şi partea anterioară a pieptului sunt negre). 2. Masculul în penaj de iarnă - jos (bărbia, pieptul şi guşa sunt albicioase sau cenușii)
Tichodroma muraria - MHNT

Fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), numit și fluturaș purpuriu, este o pasăre sedentară montană din familia sitidelor (Sittidae). Unii autori o includ într-o familie separată Tichodromidae, alții o includ în subfamilia Tichodrominae, din familia Sittidae. Este răspândită în munții înalți din Europa Centrală și de Sud (Pirinei, Alpi, Carpați, Balcani) și Asia (până la Himalaia și China), având o distribuție fragmentată. În România trăiește în Carpați (Cheile Bicazului, Bucegi, Munții Făgărașului, Cheile Râmețului, Cheile Sohodolului) de la altitudini de 1000 m până la peste 2000 m. Preferă pereții stâncoși abrupți unde își caută hrana, cățărându-se cu ușurință pe pereții verticali de piatră (nu și pe arbori) sau zburând ca un fluture dintr-un loc în altul. Nu coboară pe sol. Din înălțimea munților coboară numai în iernile foarte grele, când se pot întâlni în văile adăpostite ale râurilor, unele ajungând chiar și la șes, în râpi și uneori în orașe (a fost semnalată chiar și în București), cățărându-se pe zidurile clădirilor înalte. Populația din România este estimată la 200-1.000 de perechi cuibăritoare. Are o lungime de 16,5–17 cm și o greutate de 16,7–19,3 g. Longevitatea maximă înregistrată este de 8 ani. Ușor de recunoscut după aripile sale late, rotunjite la vârf, de culoare negricioasă, deasupra cu benzi late roșii și două rânduri de pete albe. Are ciocul subțire lung și ușor curbat. Partea dorsală este cenușie, pe cap cenușiu-închisă, coada scurtă, negricioasă. Obrazul, bărbia, gâtul și partea anterioară a pieptului negre vara, respectiv, cenușii deschise iarna (la femelă, mai puțin negru vara), restul părții inferioare este cenușie. Ciocul și picioarele sunt negre. Se hrănește cu nevertebrate, în principal insecte și păianjeni. Pe timpul iernii consumă și semințe și boabe. Este o specie monogamă. Cuibul și-l instalează în crăpături și găuri din stânci, ascuns uneori adânc; este o construcție spațioasă, în formă de cupă, din mușchi, licheni, iarbă, rădăcini, căptușită cu păr de animale, lână de oaie și pene; construiește numai femela. Este o pasăre extrem de sperioasă, recurgând la rute ocolitoare pentru a se apropria de locul unde este amplasat cuibul, care de cele mai multe ori are două intrări. Ponta este depusă de la mijlocul lui mai până la mijlocul lui iunie și constă în 4-5 ouă fusiforme, de culoare albă cu picățele negre sau cafenii. Incubația durează 18-19 de zile, ouăle fiind clocite de femelă. Puii sunt nidicoli; ei rămân în cuib 28-30 de zile, fiind hrăniți de ambii părinți. După ce au părăsit cuibul puii sunt alimentați încă o perioadă de timp de părinți. O pereche scoate un singur rând de pui într-un sezon de reproducere. Sunt descrise 2 subspecii muraria și nepalensis. În România cuibărește subspecia Tichodroma muraria muraria.[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14]

Denumiri

Denumirea latină Tichodroma muraria a acestei specii, provine din greaca teikhos = perete, zid, stâncă și dromos = alergător, cățărător + latina muraria (murarius) = de perete, de stâncă (> murus = perete, zid).[15]

În limba română această specie se numește fluturaș de stâncă, fluturaș purpuriu, cojoaică de munte, gaiță de stâncă. Se numește fluturaș deoarece are aripile și zborul asemănătoare cu cele ale unui fluture.[3][8]

Taxonomie

Denumirea latină a acestei specii Certhia muraria a fost dată de Linnaeus în 1766 (terra typica sudul Europei).

Fluturașul de stâncă este o rudă apropiată a țiclenilor. El era inclus în trecut împreună cu cojoaicele în familia certiidelor (Certhiidae), dar a fost inclus mai târziu în familia țiclenilor (Sittidae), pe baza criteriilor morfologice și etologice. Datele derivate din hibridizarea ADN-ADN sugerează că fluturașul de stâncă este într-adevăr mai apropiat de sitide (Sittidae) decât de certide (Certhiidae). Unii autori includ fluturașul de stâncă într-o familie separată tihodromide (Tichodromidae), alții o includ în subfamilia tihodromine (Tichodrominae), din familia țiclenilor sau sitidelor (Sittidae). În HBW and BirdLife International Illustrated Checklist of the Birds of the World, Volume 2: Passerines (care este în prezent considerată lucrarea de referință pentru nomenclatura și taxonomia păsărilor) această specie este inclusă în subfamilia Tichodrominae (familia Sittidae).[16][17][18][19]

Variația geografică a speciei este neînsemnată; subspecia nepalensis este considerată insuficient diferențiată de unii autori, care tratează specia ca monotipică. Alte subspecii propuse sunt longirostra (în munți din Iran) și ognewi (în Tașkent, în Uzbekistan), care sunt sinonimizate cu subspecia nominată și nepalensis, respectiv.[20]

Subspecii și distribuție

Sunt recunoscute două subspecii:[20]

  • Tichodroma muraria muraria (Linnaeus, 1766) - subspecia nominată - cuibărește în munții din sudul și estul Europei (nordul Spaniei și sudul Franței, spre est, inclusiv în Corsica, până în Italia, Balcani, Carpați, Caucaz, sudul și estul Turciei), spre est până în nordul Iranului (munții Elburz, probabil în Azerbaidjan și în munții Zagros). Iernează la altitudini mai mici.
  • Tichodroma muraria nepalensis Bonaparte, 1850 - cuibărește în munții din Turkmenistan și estul Iranului (în Khorasan), spre est până în Kazahstan (Tian-Șan), vestul Mongoliei (Altaiul Mongol, Altaiul Gobian) și spre sud până în Himalaia și nordul, centrul și estul Chinei (în nordul și estul platoului tibetan, spre est, discontinuu, până în Hebei și vestul provinciei Liaoning și spre sud până în Yunnan). Iernează la altitudini mai mici.

În România cuibărește în Carpați subspecia Tichodroma muraria muraria.[8]

Note

  1. ^ Tichodroma muraria. The IUCN Red List of Threatened Species
  2. ^ Naumann. Naturgeschichte der Vögel Mitteleuropas. Band II. 1897
  3. ^ a b Victor Ciochia. Păsările clocitoare din România. Atlas. Editura Științifică, București, 1992
  4. ^ Victor Ciochia. Dinamica și migrația păsărilor. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984
  5. ^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983
  6. ^ Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984
  7. ^ M. Talpeanu. Maria Paspaleva. Aripi deasupra Deltei. Editura Științifică. 1973
  8. ^ a b c Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
  9. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
  10. ^ George D. Vasiliu, L. Rodewald. Păsările din România (determinator). Monitorul Oficial Și Imprimeriile Statului. Imprimeria Centrală, București, 1940
  11. ^ Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016
  12. ^ Lars Svensson, Killian Mullarney, Dan Zetterström, Peter J. Grant. Ghid pentru identificarea păsărilor. Traducerea și adaptarea în limba română: Societatea Ornitologică Română: Emanuel Ștefan Baltag, Sebastian Bugariu, Alida Barbu. Bucuresti 2017
  13. ^ Tichodrome échelette, Tichodroma muraria (Linné, 1766). Cahiers d’Habitat « Oiseaux » Fiche projet. Ministère de l'Écologie, de l'Énergie, du. Développement durable et de l'Aménagement du territoire (MEEDDAT) - Muséum National d’Histoire Naturelle (MNHN)
  14. ^ Purroy, J., Purroy, F. J., Falagán, J. (2014). Treparriscos – Tichodroma muraria. En: Enciclopedia Virtual de los Vertebrados Españoles. Salvador, A., Morales, M. B. (Eds.). Museo Nacional de Ciencias Naturales, Madrid.
  15. ^ James A. Jobling. Helm Dictionary of Scientific Bird Names. Christopher Helm, 2010
  16. ^ Josep del Hoyo, Nigel J. Collar, David A. Christie, Andrew Elliott, Lincoln D. C. Fishpool, Peter Boesman, Guy M. Kirwan. HBW and BirdLife International Illustrated Checklist of the Birds of the World. Volume 2, Passerines. Lynx Edicions, 2016
  17. ^ Löhrl, H., Wilson, M. & Bonan, A. (2018). Wallcreeper (Tichodromidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  18. ^ Min Zhao, Per Alström, Urban Olsson, Yanhua Qu, Fumin Lei. Phylogenetic position of the Wallcreeper Tichodroma muraria. Journal of Ornithology 157.3 (2016): 913-918.
  19. ^ Harrap, S. & Bonan, A. (2018). Nuthatches (Sittidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  20. ^ a b Löhrl, H. & Wilson, M. (2018). Wallcreeper (Tichodroma muraria). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.

Legături externe

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!