Ferita ( Fe α – C ) este o soluție solidă a carbonului în fierul α ( Fe α ), cu rețea cubică cu volum centrat, cu proprietăți apropiate de fierul pur. Conținutul de carbon este de 0.002% la temperatura ambiantă și 0.0218% la 727grade Celsius. Își păstrează proprietățile magnetice până la 770grade Celsius, și este caracterizat de proprietăți mecanice ca plasticitate, ductilitate și tenacitate, dar fiind moale.
Proprietăți
Proprietățile mecanice ale feritei au următoarele valori: Rm = 30daN/mm2, Rp0.2 = 18 daN/mm2, A5 = 40%, Z = 70%, HB = 80 daN/mm2, KCU = 20 daJ/cm2
Tipuri și structuri
După domeniul și condițiile în care se produce ferita poate fi (tab.6.4 și 6.5):
- hipoeutectoidă (liberă sau preeutectoidă)
- eutectoidă (perlitică)
După aspectul microscopic, ferita apare de culoare deschisă și poate fi:
- poliedrică
- în rețea
- lamelară
- aciculară
