Familia Miclescu, familie veche boierească din Moldova, este atestată printr-un uric din 21 aprilie 1436 al lui Ilie și Ștefan, fii lui Alexandru cel Bun, și apoi altul din 11 iunie 1464 a lui Ștefan cel Mare, în care se aduc mulțumiri strămoșului ei Stanciu Hotnogul, pârcălab de Hotin și i se confirmă „rangul întâi de boierie”[2].
Blazon
Blazonul familiei Miclescu prezintă o cetate cu două turnuri și o poartă aurită deasupra căreia se află încrucișate o sabie și o cheie, totul pe fundal verde. Acest blazon amintește de cetatea Hotinului unde pe vremuri au fost castelani și unde legenda spune că un Miclescu a învins pe turci [3].
Constantin Dimitrie Miclescu (1852 - 26 apr 1912), avocat, profesor la Liceul Național Iași, căsătorit cu Maria Cos;
Constantin Scarlat Miclescu (16 apr 1822 - 14 aug 1886), călugărit la Huși (18 iun. 1842) sub numele de Calinic, mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1875-1886);
Dimitrie Miclescu (29 feb 1820 - 21 nov 1896), vornic, membru al Divanului, ministru al lucrărilor publice în cel dintâi guvern al Moldovei (15 ianuarie 1859), ministru de finanțe, ministru de justiție (1859-1860); căsătorit cu Maria Butureanu;
Dumitru Miclescu (30 sept 1816 - 10 mai 1884), colonel, prefect de Vaslui;
Emanoil Miclescu (26 dec 1861 - 1946), doctor in drept, Președinte la Curtea de Casație, Ministru de Justiție (27 sept - 30 nov 1919) în guvernul Artur Vaitoianu, căsătorit cu Elena Iorgovan;
Emil Miclescu (28 nov 1851 - 14 sept 1940), inginer, director general al C.F.R., căsătorit cu Alexandrina Grecianu;
Gavril Miclescu (1650 - 1741), mare paharnic (1701), mare vornic (1716), mare logofăt (1727), căsătorit cu Ecaterina Dubău, apoi cu Bălașa Moreanu;
George Miclescu (1904 - 1992), comandor de aviație, căsătorit cu Magda Tzaicu;
George Iorgu Miclescu (1867 - 23 ian 1940), colonel, atașat militar la Paris, căsătorit cu Olga Cantacuzino;
^ Fotocopia unui detaliu cu stema familiei Miclescu din pictura în ulei a lui Săndulache Miclescu, de un pictor necunoscut pe la 1870. Stema prezintă pe fond verde o cetate cu două turnuri și o poartă de aur deasupra căreia sunt reprezentate încrucișat o sabie și o cheie.
^ „Documentele familiei Miclescu”, de Petronel Zahariuc și Lucian-Valeriu Lefter, Institutul Român de Heraldică și Genealogie „Sever Zotta”, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014, pag. 61
^ „Documentele familiei Miclescu”, de Petronel Zahariuc și Lucian-Valeriu Lefter, Institutul Român de Heraldică și Genealogie „Sever Zotta”, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014, pag. 61 și 101