S-a alăturat Mișcării Futuriste în 1914 cu ocazia unei demonstrații intervenționiste din Milano, în timpul căreia l-a întâlnit pentru prima dată pe Marinetti. Se oferă voluntar la izbucnirea Primului Război Mondial și - rănit în timpul unei operațiuni în Caposile - este ulterior externat ca invalid de război. În 1918 - 1919, la sfârșitul războiului, s-a alăturat partidului Fasci - fasciștii.
La Scintilla, rivista futurista — La Scintilla, o revistă futuristă
În anii 1919 și 1920 a urmat un curs de filozofie și litere moderne la Grenoble și, în 1919, a publicat Preludii, prima sa colecție de poezii, incluzând Visul meu care, citit de Marinetti cu ocazia seriilor futuriste din Italia si din străinatate, îi va conferi lui Mainardi o largă notorietate. În 1921 și 1922 a publicat culegerile de poezie Istantanee și, respectiv, Illusioni.
În 1923 a fost ales primar al localității Casalmorano. Ia parte la „bătălia poetică” de la Bologna (1924) cu Marinetti și muzicienii futuriști Casavola și Mix, iar, în 1925 a fondat revista lunară futuristă La Scintilla care - pe pagina de titlu - declara „în corespondență cu principalele grupuri de avangardă naționale și străine.”
Conflict politic
Mainardi intră în conflict cu Farinacci, la vremea Ras din Cremona (oraș), fiind radiat din Partidul Fascist. Ca urmare, este obligat să demisionează din funcția de primar și părăsește provincia Cremona, mutându-se în alte orașe și, în cele din urmă, la Milano. Copiii, Maria Giovanna și Danilo s-au născut din căsătoria cu Maria Soldi. În cele din urmă, în 1947, s-a întors la Cremona unde s-a stabilit definitiv.
Activitate ca pictor
Mainardi și-a început activitatea picturală foarte de tânăr (1918 - Jocheul, 1922 - Femeia ilogică, 1924 - Omul de hârtie). Producția sa este deosebit de abundentă, reluând adesea temele primelor desene și picturi, el va continua să picteze până la sfârșitul zilelor sale.
Pe 24 octombrie 2009, se sărbătorește Anul futurismului[2], care a fost inaugurat și numit după Enzo Mainardi, în noua sală a bibliotecii municipale a orașului natal al artistului. În aceeași dată, la Cremona se deschide principala expoziție retrospectivă despre opera lui Enzo Mainardi, pictor și poet futurist.[3].
Bibliografie
Lettera E, 1925
Scrieri și lirică de Enzo Mainardi
Il Sogno – Visul, lirică — Tipografia Rossi, Soresina, circa 1919
Preludi – Preludii, poezie — Tipografia Rossi, Soresina, circa 1921
La Scintilla. Arancione + rosso + ultravioletto n. 1, 2, 3 – Scânteia. Portocaliu + roșu + ultraviolete n. 1, 2, 3, poezie — Tipografia Operaia, via Robolotti, Cremona, 1925
Io e la donna esotica – Eu și femeia exotică, nuvelă futuristă — Edizione Drappoverde, Milano, 1928
Istantanee e illusioni – Instantanee și iluzii, ediția a 3-a, Antonimi, Milano, 1938
La conquista dello spazio. Fantasie cosmiche – Cucerirea spațiului. Fantezii cosmice, în regim propriu, 1969
Preludio - Istantanee Illusioni. Un Capolavoro Futurista degli anni 20 – Preludiu - Iluzii instantanee. O capodoperă futuristă a anilor 1920, ediția a 4-a (cu bibliografie) — Tipografia Rossi, Soresina, 1973
Il Sogno (1919). Lirica di E.M. poeta e pittore futurista cremonese – Visul (1919). Lirică de E.M. poet și pictor futurist cremonez (cu note biografice) — Tipografia Artigiana, Cremona, 1976
3 Liriche di E.M. poeta e pittore futurista cremonese – 3 [grupuri de] poeme lirice de E.M. poet și pictor futurist cremonez, ediția a 5-a (cu repertoriu critic) — Tipografia Arte Nuova, Cremona, 1981
Poesia ritratto identikit di Boccioni – Poezia portret identik a lui Boccioni, în Il Futurismo Oggi – Futurismul azi, ianuarie – februarie 1982, Roma, anul XIV, n. 1 – 2, p. 7.
Bibliografie esențială despre Mainardi
De bază pentru cunoașterea vieții și operei lui Mainardi sunt primele două texte indicate mai jos (catalogul editat de G. Petracco, care este și sursa principală pentru acest articol, și teza de licență de E. Mocellin ).
2009 – Catalogo della mostra: Forte originalissimo E.M. futuristissimo (ADAFA - Cremona - 2009), editată de Giuliano Petracco și cu scrieri de G. Petracco, D. Mainardi, E. Mocellin, D. Migliore, R. Barbierato, G. Scotti.
2006 – 2007 — E. Mocellin, Enzo Mainardi e il Futurismo cremonese – „Enzo Mainardi și futurismul
cremonez,” teză de licență, Università Degli Studi Pavia, Corso di Laurea in Scienze letterarie, referent de lucrare, Prof. Claudio Vela, A.A.
1925 – E. Romagnoli, E.M. Futurista – E.M. Futuristul, L'Ambrosiano, Milano
1926 – S. Pocarini, E.M. Futurista, L'Aurora, Gorizia
1983 – F. Bergamaschi, Enzo Mainardi perpetua la felicità del futurismo – Enzo Mainardi perpetuează fericirea futurismului, Mondo Padano, Cremona, 3 ianuarie 1983
1994 – R. Patria, Enzo Mainardi Futurista cremonese. Una testimonianza e un'ipotesi – Enzo Mainardi, Futurist din Cremona. O mărturie și o ipoteză, în La Scuola classica di Cremona, Cremona
^it Il 2009 è considerato l'anno del Centenario del Futurismo. Sono infatti trascorsi 100 anni da quando Marinetti pubblicò il manifesto della nuova corrente artistica sulla Gazzetta dell'Emilia (5 febbraio 1909) e successivamente sul quotidiano francese Le Figaro (20 febbraio 1909).
^it La mostra Forte originalissimo E.M. futuristissimo si tenne all'ADAFA di Cremona dal 24 ottobre al 15 novembre 2009.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.JPG)
.jpg)
.jpeg)
_01.jpg)
.jpg)
,_1915_ca._(fondaz._cirulli).jpg){kind=small}
,_idolo_meccanico,_1925-26.jpg)
-ori.jpg){kind=link}
