Energie de ionizare

Energia de ionizare, cunoscută și sub denumirea de potențial de ionizare, reprezintă cantitatea de energie care este necesară pentru ca un electron dintr-un atom sau o moleculă să fie cedat. Cantitativ, procesul de ionizare se poate nota astfel:

X + energie → X⁺ + e⁻

unde X este orice atom sau moleculă care poate ionizată, X⁺ este atomul sau molecula care a cedat electronul, iar e⁻ este electronul cedat.

Termenul de potențial de ionizare este o denumire mai veche a energiei de ionizare,^[1] deoarece metoda mai veche de măsurare a energiei de ionizare avea la bază ionizarea unei specii chimice și accelerarea electronului cedat folosindu-se potențialul electrostatic. În prezent, IUPAC consideră această denumirea învechită (obsolete) ^[2]

Energii multiple

Cea de a n-a energie de ionizare reprezintă energia necesară pentru a ceda un electron de la o specie chimică cu sarcina (n-1). De exemplu, primele trei energii de ionizare sunt definite astfel:

Prima energie de ionizare

X → X⁺ + e⁻

A doua energie de ionizare

X⁺ → X²⁺ + e⁻

A treia energie de ionizare

X²⁺ → X³⁺ + e⁻

Vezi și

• Afinitate pentru electroni
• Pilă Karpen
• Energie chimică
• Electronegativitate
• Donor de electron

Referințe

1. F. Albert Cotton și Geoffrey Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry (ed. 5, John Wiley 1988) p.1381 ISBN 0-471-84997-9
2. IUPAC Gold Book (Cartea de Aur IUPAC); accesat pe 19 septembrie 2015

• Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 204
• Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972