Harta eclipsei de Soare din 9 februarie 1766. (Eclipse Predictions by Fred Espenak, NASA's GSFC).
Duminică, 9 februarie1766, s-a produs o eclipsă totală de Soare.
S-a produs acum &&&&&&&&&&&&&258.&&&&&0258 ani, &&&&&&&&&&&&&329.&&&&&0329 zile.
O eclipsă de Soare are loc atunci când Luna trece între Pământ și Soare, întunecând astfel total sau parțial imaginea Soarelui pentru un observator de pe Pământ. O eclipsă totală de Soare are loc atunci când diametrul aparent al Lunii este mai mare decât cel al Soarelui, blocând toată lumina directă a Soarelui, transformând ziua în întuneric. Totalitatea se produce pe o traiectorie îngustă pe suprafața Pământului, eclipsa parțială de Soare fiind vizibilă pe o regiune înconjurătoare cu o lățime de mii de kilometri.
Durata fazei maxime a eclipsei a fost de 2 minute și 27 de secunde, iar umbra lunară de pe suprafața Pământului a atins o lățime de 156 km.[1]
Eclipsa totală de Soare a trecut aproape în întregime peste suprafața oceanului, începând din nord-estul Antarcticii și traversând Oceanul Atlantic întotdeauna mult la sud de coasta africană.
Observații
Desen al eclipsei realizat de Contele de Artois. Imagine a eclipsei documentată în cartea Total Eclipses of the Sun, din 1900 de Mabel Loomis Todd.[2]
În legătură cu eclipsa
Eclipsa de Soare din 9 februarie 1766 face parte din seria Saros 117.
Seria 117 a ciclului Saros pentru eclipsele de Soare are loc în nodul ascendent al Lunii, repetându-se la fiecare 18 ani, 11 zile, conținând 71 de evenimente. Prima eclipsă din această serie a avut loc la 24 iunie792 d.Hr. Ultima eclipsă din această serie va avea loc pe 3 august 2054.[3]
![Desen al eclipsei realizat de Contele de Artois. Imagine a eclipsei documentată în cartea Total Eclipses of the Sun, din 1900 de Mabel Loomis Todd.[2]](Fi%C8%99ier:Solar_eclipse_1766Feb09-Comte_d%27Artois.png)
