Dumitru Coliu (n. Dimităr Colev)[1] (n. 7 noiembrie 1907, Vasilieva, județul Caliacra – d. 1979), București, a fost un politician comunist român.
A fost membru al Partidului Comunist din România din anul 1925.[2]
Căpitan - octombrie 1943, maior - 1944, lt. col. - august 1945, colonel - aug. 1947, general maior - mai 1948.
A fost locțiitor muncă E.C.P. din Regimentul 2 infanterie voluntari (Divizia "Tudor Vladimirescu - Debrețin") în perioada 1944 - 1945. Secretar general administrativ al M.Ap.N. între 27 decembrie 1947 și februarie 1949. Atașat militar în U.R.S.S. în perioada mai 1949 - 1951.
A fost membru al CC al PCR (1945-1979), prim-secretar al Comitetului Regional Prahova (1951 - martie 1952) și București (1954 - iunie 1955). Director general al Direcției Speciale a Președinției Consiliului de Miniștri în perioada martie 1952 - 1954. Membru în Consiliul militar al Regiunii II Militare până în aprilie 1956 și membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale și președinte al Comisiei de Afaceri Externe (1953-1955), devenind apoi președinte al Comisiei Controlului de Stat (iunie 1955 - aprilie 1961) și Președinte al Colegiului Central de Partid (1965-1969).[3] Dumitru Coliu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 -1980.
Locotenent-colonelul Dumitru Coliu a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", cl. III cu spade (prin DR 1627/6.08.1947).
În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".[2] Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, Dumitru Coliu a fost decorat cu Ordinul Apărarea Patriei clasa I.[4]. În 1974, Dumitru Coliu a fost decorat cu ordinul Victoria Socialismului.[5]
Referințe
