"Deși s-a stins, ca și tatãl sãu, la vârsta de 54 de ani, Dinu Pillat a avut parte de o recunoaștere postumã impresionantã. Cãrțile sale de istorie literarã se bucuraserã de un oarecare succes încã din timpul vieții, fiind apreciate de critici precum Al. Piru, M. Nițescu, Șerban Cioculescu și Ion Bãlu, însã mai târziu, prin reeditarea operei lui, prin recuperarea din Arhivele CNSAS a romanului Așteptând ceasul de apoi și prin publicarea seriei de autor Dinu Pillat în 6 volume, la Editura Humanitas între anii 2010 și 2015, Dinu Pillat s-a impus nu numai ca un scriitor de talent, ci și ca un model de verticalitate spiritualã și de înaltã demnitate umanã."[7]
Studii
Dinu Pillat își susține doctoratul la 22 iunie 1947, cu două subiecte sugerate de George Călinescu: Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Doctoratul, chiar dacă fusese susținut exemplar, nu-l va ajuta cu nimic, postul său fiind comprimat la 15 octombrie 1947.
Activitate literară
Începe să scrie încă din liceu, colaborând la revista „Vlăstarul” a Colegiului National „Spiru Haret” din București cu diverse cronici literare și proze lirice. Această activitate se va contura mai târziu pe două direcții, aceea de critic și istoric literar și aceea de romancier. Gabriel Dimisianu își amintește de colaborarea lui la revista Gazeta Literară prin anii 1964-1965.[8] Apare în foileton în paginile revistei „Albatros", cu prima încercare de roman, Jurnalul unui adolescent.
În martie2010, din arhiva CNSAS a fost recuperată dactilograma manuscrisului romanului Așteptând ceasul de apoi, cel mai reușit roman al lui Dinu Pillat, după propria-i apreciere, roman considerat pierdut, confiscat odată cu arestarea autorului în 1959[9][10][11].
A doua zi, în 11 martie, editura Humanitas a și semnat contractul de editare, romanul apărând pe piață în decembrie 2010.[12][13] Romanul a fost tradus în limba franceză, En attendant l'heure d'après, în 2013.
Viața personală
Dinu Pillat a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu în 1941, pe vremea când erau studenți și colegi la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Cu aceasta va avea o fiică, poeta Monica Pillat.[14]
Între cei doi are loc una dintre cele mai impresionante povești de dragoste din cultura română, această poveste fiind reconstituită mai târziu, de către Monica Pillat, într-un volum de corespondență inedită, Biruința unei iubiri.[15]
