În anii 1950 a fost vicepreședinte al Comitetului Cinematografiei.
Într-o ședință a Sectorului de Artă și Cinematografie din cadrul SSC din mai 1956 s-a stabilit trimiterea în străinătate a unor regizori români pentru perioade mai lungi (de 5-6 luni) în vederea specializării acestora. Demersurile lui Dinu Negreanu de a fi și el trimis în străinătate s-au lovit de opoziția lui George Macovescu care afirma că: „Am avut o lungă discuție cu regizorul Dinu Negreanu. Omul se încăpățânează să creadă că are talent. Și... nu are. Se crede persecutat. Și... nu e. Are 41 de ani, a stricat cinci filme și vrea să fie trimis la Paris să învețe... Să învețe ce? Cum să strice și alte filme”.[2]
